Mascarada politică din ultimele 3 săptămâni ne-a lăsat cu gura căscată pe toți cei care zicem că ne mai pricepem la politică și ne dăm cu părerea, chipurile analizăm oameni, fapte, tendințe. Când lucrurile păreau că Nicușor Dan va valida un întreg circ mediatic, a venit lovitura de trăsnet: Bolojan nu va fi premier! Și când la jocul de puzzle piesele nu se potrivesc unele cu altele, ce mai rămâne de făcut?
În mod evident, partidele din România sunt nevoite să treacă peste toate adversitățile și toate antipatiile, doar pentru că o cere interesul național. Dacă nu ar fi fost oficial, ar fi fost una dintre cele mai sinistre glume. Da, să nu uităm istoria recentă, conform căreia s-au întâmplat lucruri pe care nimeni nu le-ar fi crezut vreodată ca fiind posibile. Putea crede cineva că Iohannis va fi președintele care a nominalizat cei mai mulți pesediști la funcția de prim ministru? Putea crede cineva că după numai 8 luni de mariaj PNL-USR, vor urma trei ani de guvernare PNL-PSD? În politica românească absolut orice este posibil, în ciuda logicii elementare.
Putea crede cineva, în iarna anului 2017, că autorul Ordonanței 13, adică Sorin Grindeanu, se va așeza la masă în 2025 cu cei din conducerea USR pentru a negocia ministerele viitorului guvern de coaliție? După ce PNL i-a respins brutal pe cei de la USR din guvern, credea cineva că se vor re-așeza la masă la Cotroceni, zâmbind unii altora, satisfăcuți de victoria comună? Acest fapt ar fi posibil doar dacă matematicianul supra-dotat din fruntea țării ar opera cu mulțimea numerelor iraționale, ci nu cu mulțimea numerelor naturale.
Indiferent cine va fi premier, nouă ne va fi mult mai rău. Acest fapt este evident și am mai spus-o. Și o să o mai repet, ca să nu trăim cu impresia că ne-a surprins ceva. Reducerea deficitului înseamnă cheltuieli mai mici și venituri mai mari la buget din taxe și impozite. Acțiunea se va desfășura în ambele sensuri, dar deficitul este atât de mare, încât nu mai este timp pentru modificări lente, corecte, organice. Așa că nici nu contează cine ne va conduce, important este ca viitorul Guvern să aibă în spate o majoritate parlamentară, iar majoritatea pro-europeană de astăzi este PSD-PNL-USR-UDMR. Din punct de vedere politic și ideologic este o monstruozitate, care, în mod logic, nu ar putea funcționa niciodată. Dar la noi se aplică logica românească.
Să ne uităm un pic înapoi, ce s-a întâmplat în ultimii 20 ani. Social-democrații lui Traian Băsescu au ajuns aproape peste noapte niște liberali de nădejde. Schema a fost simplă: pentru că Tăriceanu a refuzat fuziunea dintre PNL și PD, aflate doar într-o alianță electorală (Alianța DA), s-a pus în aplicare planul B. Brusc, un număr însemnat de parlamentari PNL și-au dat demisia din partid și au înființat un partid nou – Partidul Liberal Democrat, adică PLD. Dar acest partid a fost doar un pretext, el nu a fost înființat pentru a exista prea mult de sine stătător. La foarte scurtă vreme a fuzionat cu PD și așa a luat naștere Partidul Democrat Liberal, adică PDL. Noul partid a „rupt-o cu trecutul”, deci toți pediștii de sorginte fesenistă au devenit peste noapte adepții înfocați ai liberalismului, dar și partidul prezidențial, care a jucat așa cum a vrut Traian Băsescu.
Peste încă vreo 8 ani, timp suficient ca mințile românilor să mai uite cine au fost pediștii și ce voiau ei, partidul a intrat în degringoladă. După criza economică și perioada dură de austeritate, PDL s-a aflat într-o situație practic fără ieșire: PSD și PNL și-au unit forțele și au creat alianța USL – Uniunea Social Liberală, iar Traian Băsescu a devenit atât de puternic contestat, încât s-a organizat și referendumul de demitere a sa. Și atunci s-a apelat din nou la fuziune: Crin Antonescu și-a dat demisia din fruntea PNL, din motive pe care nici astăzi nu le cunoaștem cu adevărat, anunțând însă fuziunea prin absorbție a PDL. Noul președinte al PNL a devenit, la foarte scurtă vreme, și președintele României, adică Klaus Iohannis.
Așa se face că PNL de astăzi este un partid care are un electorat puternic în special în Transilvania, adică acolo unde s-au menținut în structuri pedeliștii cei vechi, dominând instituțiile din Cluj, Sălaj, Alba, Sibiu, Brașov sau Arad. De foarte multe ori s-a afirmat în spațiul public că, în realitate, PNL a fost confiscat de pedeliști, care conduc acum partidul ca niște demni urmași ai Brătienilor. Așa se face că PNL a fost vreme de 10 ani partidul prezidențial al lui Klaus Iohannis.
Am schimbat președintele, deci avem nevoie de un nou partid prezidențial, care să fie puternic majoritar, care să domine Parlamentul și spațiul public, care să-i fie loial lui Nicușor Dan. Inițial am înclinat să cred că o fuziune dintre USR și PNL ar fi posibilă, dar nu încap două săbii într-o teacă – Ilie Bolojan și Nicușor Dan nu pot respira liniștiți același aer din încăpere. Așa că brusc PSD devine interesant pentru președintele în exercițiu, mai ales că PSD nu vrea mărirea TVA-ului, deci este pe aceeași lungime de undă cu Nicușor Dan. Este suficient un singur punct comun pentru a începe o construcție nouă.
PSD ar putea deveni un partid de stânga modern, acceptat de Bruxelles, care să pună în aplicare toate aberațiile stângiste europene. Apoi USR ar putea să își recunoască, în sfârșit, credința sa de tip socialist, de stânga veritabilă. Democrații din SUA sunt numiți leftiști, pentru că republicanii sunt cei de dreapta, conservatorii. Este o aberație să te identifici cu toate politicile Partidului Democrat american, să îi admiri de Barack Obama, Joe Biden și Kamala Harris și să afirmi că ești de dreapta. Odată și odată tot trebuie și USR să reintre în matca normalității. În loc să-i facă PSD-ului concurență pe partea stângă, nu mai bine se unesc? Oricum perspectiva PSD nu este deloc roză, prin căderea continuă din ultimul an. Poate intui cineva unde se opri căderea? Așa că rebranding-ul, reinventarea pare o soluție la îndemână.
Sigur, că vor fi întotdeauna cârtitori, dar ei vor putea fi înlăturați foarte ușor, mai ales când la mijloc este vorba despre binele comun, despre interesul național. Ceea ce părea de neconceput în urmă cu câțiva ani, pare acum o oportunitate nesperată. PSD nu mai este partidul prezidențial de mai bine de 20 ani, de pe vremea lui Iliescu, deci dorință ar fi din partea PSD. USR este un partid mic, cu oameni frustrați că iau șuturi în fund la orice negociere cu partidele mai mari. Imaginați-vă un USR mare cât PSD și un PSD aplaudat de toți intelectualii și presa mainstream așa cu este USR. Este evident o formulă câștigătoare. Mai este nevoie doar să sune goarna și să se dea ordinul pe unitate.
Imaginea cu Daniel Băluță, care face unghi de aproape 90 de grade în fața lui Nicușor Dan, este cât se poate de elocventă. Deci mai avem încă un punct comun evident: obediența față de președinte este floare la ureche. Cum ar fi un PUSRD, cu Dominic Fritz președinte de partid? Nimic nu este imposibil în România, mai ales când este vorba de valorile comune ale pro-europenilor…
Later edit: Între timp, Ilie Bolojan a fost desemnat premier. Nici o schimbare esențială, totul rămâne valabil, chiar dacă PNL se dorește a fi în continuare partidul prezidențial.
