Liberalizarea pieței de energie este principala cauză care a dus la creșterea puternică a costurilor energiei în ultimii ani în România, ce a atras după sine explozia inflației și scăderea puterii de cumpărare a populației, precum și gravele probleme de competitivitate cu care se confruntă economia autohtonă. Deși alte țări din regiune și-au renaționalizat parțial sau total piețele interne, după eșecuri de răsunet aduse de liberalizare, în România acesta pare a fi un subiect tabu.
Liberalizarea pieței de energie, departe de promisiunile inițiale
Liberalizarea pieței de energie pentru consumatorii casnici din România a început la data de 1 iulie 2007, alături de alte 12 state ale Uniunii Europene, la solicitarea Bruxellesului.
Procesul a tot fost amânat, însă, de guvernele ulterioare, din cauza costurilor sociale greu de suportat într-o țară care mult timp s-a bătut cu Bulgaria pe ultimele două locuri din UE în ceea ce privește nivelul de trai, precum și pentru primele două poziții din clasamentul european privind sărăcia energetică a populației (imposibilitatea consumatorilor de a-și achita facturile).
Prin liberalizarea totală a pieței de energie, la 1 ianuarie 2021, guvernanții au promis o scădere a prețului final pentru consumatorul casnic, ca urmare eliminării îngrădirilor ce erau aduse până atunci legilor economiei de piață – cererea și oferta.
Dacă s-ar fi uitat însă la celelalte țări din regiune, susținătorii pieței libere în energie ar fi văzut că liberalizarea a fost un proces îndelungat și extrem de complicat, cu costuri sociale uriașe, care în cele mai multe cazuri nu a fost dus la finalizare, așa cum o cere Uniunea Europeană, nici după aproape 20 de ani.
Prețul energiei nu doar că a scăzut, dar a devenit imposibil de acoperit de marea majoritate a consumatorilor casnici, prin urmare guvernul s-a văzut nevoit să pună în aplicare o plafonare automată a costurilor pentru consumatorii casnici în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 martie 2025, precum și o plafonare a costurilor pentru persoanele juridice, în funcție de consum și de obiectul de activitate.
Comisia Europeană face acum presiuni puternice asupra Bucureștiului să nu prelungească această plafonare și după data de 31 martie 2025, în ciuda unei opoziții mai mult sau mai puțin de fațadă a guvernanților autohtoni, deși renunțarea la aceste plafoane de preț ar aduce mare parte a populației în imposibilitatea de a-și achita facturile, inflația ar exploda din nou iar producătorii români s-ar putea confrunta cu piedici insurmontabile în activitate.
Liberalizarea pieței de energie, abandonată de alții
România nu ar fi însă prima țară din regiune care ar renunța, în ciuda insistențelor Comisiei Europene, la liberalizarea pieței de energie, în condițiile în care țări precum Bulgaria, Ungaria și Polonia au preferat să ”supere” Bruxellesul pentru a-și proteja proprii cetățeni și economiile locale.
O privire sumară la liberalizarea pieței de energie în țările din sud-estul Europei relevă faptul că nicăieri statele nu au cedat peste noapte total controlul, lăsând consumatorii la voia furnizorilor de energie.
În Bulgaria, Polonia sau sau Ungaria piața este numită liberalizată, pentru a face pe plac Uniunii Europene, dar există încă prețuri reglementate de stat pentru consumatorii casnici, iar producătorii publici de energie dețin cote importante pe piață, pe care o pot controla fără probleme.
Bulgaria, proteste de stradă cu zeci de mii de oameni
Trebuie amintit exemplul Bulgariei, unde privatizarea companiilor de stat din energie și o liberalizare peste noapte a pieței au condus la masivele revolte de stradă din 2013, care s-au soldat cu căderea guvernului după mai multe luni în care zeci de mii de oameni au protestat în toate orașele importante ale țării.
Distribuția energiei electrice se făcea în Bulgaria prin monopolul de stat, până în 2005, când guvernul de la Sofia a vîndut 67% din companie către trei companii străine: germanii de la E.ON, austriecii de la EVN Group și cehii de la CEZ Group.
În 2011, E.ON și-a vîndut subsidiara din Bulgaria către compania privată cehă Energo-Pro, iar în anul următor statul bulgar și-a vândut participația pe care o deținea la CEZ. În consecință, EVN, CEZ și Energo-Pro au ajuns să dețină monopolul regional pe piața de energie, ca o urmare directă facturile bulgarilor dublându-se peste noapte.
Trebuie menționat faptul că statul bulgar și-a vîndut și infrastructra de distribuire a energiei către acești operatori privați, pierzând total controlul asupra managementului și profiturilor.
După ce zeci de mii de oameni au cerut în stradă schimbarea modelului politic și naționalizarea sectoarelor economice strategice, proteste ce au condus inclusiv la căderea guvernului de la Sofia, azi furnizarea energiei către consumatorii casnici nu este în întregime liberalizată, cum cere Uniunea Europeană, existând prețuri reglementate prin care clienții sunt puși la adăpost de posibilele abuzuri ale companiilor din energie.
În Ungaria, compania de stat face legea
În Ungaria, compania de stat MVM a devenit în 2022, după o serie de achiziţii agresive chiar şi în străinătate, furnizorul naţional universal de electricitate, pe care o produce, o distribuie şi o vinde.
Plafoanele pentru prețurile la energie pentru clienții casnici au fost reintroduse în 2010, după doi ani de încercare eșuată a liberalizării complete, conform cerințelor Uniunii Europene.
În timp ce alte țări s-au avântat fără ezitări pe calea liberalizării pieței de energie, guvernul de la Budapesta a decis să reintroducă reglementări stricte impuse de stat pentru consumatorii rezidențiali, chiar după ce reformele fuseseră finalizate.
Există trei perioade legate de liberalizarea energiei în Ungaria: 2004 – 2008, în care s-a efectuat tranziția de la un sistem centralizat la unul liberalizat, 2008 – 2010, în care piața a fost complet liberalizată, respectiv 2010 – prezent, perioada post-liberalizare.
Polonia nu renunță la cărbune
În Polonia, liberalizarea a urmat cerințele Uniunii Europene într-o măsură mai mare. Totuși, guvernanții de la Varșovia au opus și opun încă o rezistență hotărâtă în privința reformelor legate de mixul energetic al țării, bazat în mare măsură pe arderea cărbunelui, pentru că o accelerare a decarbonatării acestuia ar conduce la o creștere semnificativă a costurilor de producție a energiei.
Există mai multe companii de petrol, gaze şi electricitate, dar cele mai mari sunt ale statului.
Mai mult decât atât, dacă pentru producătorii de energie nu există plafonări ale costului de producție impuse de stat, furnizorii de ultimă instanță către consumatorii casnici au fixate plafoane de preț pe care sunt obligați să le respecte.
Politici aberante
În România, eliminarea pieței reglementate nu numai că nu a adus scăderile de prețuri promise, din contră, facturile la energie electrică și gaze au explodat cu procente formate din două cifre, în vara lui 2021, inclusiv pe piața concurențială, atât de mult lăudată de exegeții pieței libere.
Legea consumatorului vulnerabil a fost din start o temă de discuție falsă, sau în cel mai bun caz insuficientă, în condițiile în care piața de energie a înregistrat creșteri de prețuri cu procente formate din două cifre.
Anomaliile de reglementare la nivel european și manipulările din piața internațională au condus la situația aberantă pentru o piață liberă ca țările producătoare de energie, cum e cazul României, să nu benefieze de un preț mai mic decât cele care nu produc și sunt nevoite să cumpere.
Țara noastră, cu cea mai mare producție de gaze și a treia producție de petrol din Uniunea Europeană, este cel mai potrivit exemplu pentru politicile eronate ale Comisiei Europene în domeniu, în condițiile în care încă din 2022 și până în vara anului trecut a importat cea mai scumpă energie din UE!
”Simularea unei piețe”
Liberalizarea pieței de energie în Uniunea Europeană a fost impusă de Bruxelles adoptând modelul neo-liberal implementat în Marea Britanie de Margaret Thatcher, devenind, încă din anii ’90, unul din obiectivele majore ale Comisiei Europene.
Bruxellesul a susținut aceste reforme fundamentale motivând că vor aduce creșterea competiției orizontale și verticale între jucătorii de pe piață, prin urmare vor atrage o mai solidă bunăstare, atât din punct de vedere social, cât și în problemele de mediu.
Totuși, costurile sociale ale reformelor au facut ca până și economiile dezvoltate să amâne măsurile vizând liberalizarea pieței.
Germania a devenit prima țară europeană care și-a transformat sistemul energetic dintr-un monopol de stat într-o piață liberă, dar prețul la electricitate pentru gospodării este azi de două ori mai mare decât înainte de liberalizare.
Fostul ministru de Finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, un economist foarte respectat, cu vederi de stânga, a declarat în 2022, într-un interviu acordat pe youtube:
”În loc ca politicienii sau tehnocrații din guverne și de la Bruxelles să decidă un preț maximal la energie, a fost preferată varianta simulării unei piețe.
Când vine vorba despre electricitate nu putem avea o piață, pentru că ar trebui să existe zeci de sisteme de transport al energiei și în casă să ne intre vreo 50 de cabluri.
Dar nu intra decât unul singur. Prin urmare, trebuie să ne prefacem că există o piață(…).
Soluția? Abandonarea imediată a modelului de piață. Închiderea licitațiilor din Olanda. Plafonarea prețurilor atât la producător, cât și la consumator, pentru ca prețul plătit să fie prețul mediu plus un procent mic pentru profitul companiilor.
Sa încetăm cu fundamentalismul de piață, să renunțăm la iluzia pieței, pentru că nu poate exista o piață a electricității odată ce din perete îți iese un singur cablu. Simularea pieței înseamnă escrocherie”, a declarat el despre liberalizarea pieței de energie.
Citiți și: Tranziția verde dezbină Uniunea Europeană. Risc major de proteste masive în stradă
