Duminică seara, printr-un spectacol care a ținut până pe la ora 1:00 în noapte, s-a încheiat Olimpiada Nesimțirii, cea mai urâtă și controversată olimpiadă din câte mi-a fost dat să văd. Ceremonia de închidere a fost una ciudată, undeva între universul suprarealist a lui Salvador Dali, cel science fiction pe care îl tot vedem în Dune și Untold.
Olimpiada a fost macheta noii resetări “progresiste”
Despre Olimpiadă nu se pot spune prea multe lucruri bune, atâta vreme cât sportivii transformați ad hoc în actori și vedete de rang internațional au fost tratați ca maidanezii, puși să doarmă pe paturi de carton cu niște saltele pe care-ți rupeai oasele dacă dormeai mai mult pe ele și cu mâncare vegetariană pe care o scuipau cam toți sportivii de elită, (mai puțin ăia de prin Africa și Asia, care sunt obișnuiți cu ciudățenii alimentare). Olimpiada a fost exemplul cel mai viu al modului în care va arăta societatea “progresistă” politizată, pe care încearcă ăștia să ne-o îndese cu degetul pe gât, cum bag eu pastila anticăpușe pe gât la câine. Atât David Popovici cât și tot lotul american de sportivi au tulit-o din satul olimpic, care a rămas un fel de tabără de refugiați pentru națiunile mai sărace. Asta arată clar dimensiunile inumane ale noului globalism progresist. Să nu dai tu de mâncare normală la sportivi, motivând că protejezi natura de bășinile vacilor și oilor (Probabil și de ce le ale găinilor pentru că nu înțeleg de ce nu le-au dat pui la masă) și să le ceri performanță este de râsul gâștelor gravide. Americanii au mutat tot lotul de sportivi la un hotel închiriat și plătit de bogații baschetbaliști din NBA, care și-au băgat picioarele în cazarea olimpică și au stat civilizat într-un hotel închiriat pe 15 milioane de euro. Imaginea cu sportivul italian care dormea în parc, lângă o bancă, poate fi o imagine a anormalității la care a ajuns spiritul olimpic. La capătul celalalt al carnatului, normalul Novak Jokovici. Respect maxim pentru el. Nu mai vorbesc de furăciuni, acuzații și încălcări flagrante ale eticii sportive. Exemplul care sare în ochi precum broasca în lac este cel al sportivei algeriene, care a câștigat medalia de aur la box. O femeie cu gene de bărbat. Adică un bărbat ambalat în femeie.
Olimpiada Nesimțirii de la Paris s-a încheiat un spectacol grandios
Spectacolul care a debutat la ora 22:00, ora României a fost un fel de vânzoleală de n-aveai loc să plimbi un câine. Probabil dacă scuipai în sus, obligatoriu cădea în capul cuiva. Deși mă așteptam să văd la deschidere tot felul de golanii regizorale, spectacolul a fost cumințel, ca un castravete murat în borcan. Mă așteptam să o văd pe Ioana d’Arc făcându-i sex oral lui Charles de Gaulle, pe Marianne (care este simbolul Franței) la vre-o 150 de kile îndopându-se cu camembert și sparanghel alături de Gargantua și Pantagruel, sau pe Ludovic al XIII lea făcând sex cu o femeie. (Regele nu avea erectie decât la băieți, asa ca au pus unul lângă regina Ana de Austria să poată lăsa descendenți). Nimic din toate astea. Am văzut doar niște oameni cu salopete de zugravi cu aspect de viermi de mătase, chinuindu-se să cațere pe cercurile olimpice în mijlocul Stadionului și am ascultat niște flatuleții de cântăreți francezi, puși acolo doar ca să omagieze spiritul naționalisto-egoist al francezilor. Singurul moment cu adevărat interesant a fost apariția lui Tom Cruise, care a sărit cu coarda elastică de pe acoperișul stadionului și a ajuns în mijlocul mulțimii care era la un pas să-i rupă geaca. El a luat steagul olimpic după care a plecat cu motocicleta. A băgat motocicleta într-un avion din care a sărit cu parașuta fix la Los Angeles, unde i-am văzut pe descreierații de la Red Hot Chili Peppers, pe drogangiul de Snoop Dogg și pe alții cântând pe plajele de la Santa Monica de parcă ar fi fost la spectacol pe plajă la Vama Veche. Olimpiada Nesimțirii a fost cea mai săracă din istorie și cea mai deviantă.
Mie cel mai mult mi-a plăcut de gimnastele detașamentului de pompieri din Paris, cărora chiar dacă nu le-am văzut fața, le-am admirat modul în care s-au cățărat pe cercurile olimpice, sub supravegherea atentă a unei ciudățenii, jumate insectă jumătate creatură din filmele americane, îmbrăcată într-o chestie de culoare aurie, de un kitsch perfect, de parcă fi fost îmbrăcată de Cătălin Botezatu. Cel mai rău îmi pare că la spectacolul de închidere al Jocurilor Olimpice ale Nesimțirii n-a cântat și Fuego, împodobi-i-ar mă-sa bradul să-l împodobească.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveți medalii din iaurt congelat și schiuri cu zimți.
CITIȚI ȘI: Gică Contra: ,,La Paris se desfășoară Olimpiada nesimțirii’’ (oficiuldestiri.ro)
