Muzeul Național al Țăranului Român din București găzduiește o remarcabilă expoziție dedicată lutului, respectiv ceramicii. Cu un titlu sugestiv – „Revendicând pământul”, expoziția aduce la lumină piese provenite de la colecționari renumiți.
Desigur, este vorba despre o revendicare artistică, metaforică a pământului, realizată în cadrul proiectului cultural „Tradiție în lut – în siajul artiștilor ceramiști”, cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Expoziția este structurată pe mari regiuni geografice, istorice și etnografice (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania, Crișana, Banat, Moldova), punându-se în valoare diversitatea ceramicii tradiționale specifice fiecărei zone.
Proiectul își propune valorificarea tandemului colecții particulare -colecții muzeale, dar și readucerea în atenția publicului a unei lumi pe cale de dispariție, prin etalarea unor asemenea opere de artă de factură populară, care exprimă specificul zonelor etnografice și geografice românești. Multe dintre aceste piese sunt unicat și nu au mai fost expuse până acum.
Astfel, expoziția de la Muzeul Național al Țăranului Român conține piese remarcabile, din centre consacrate, cum sunt cele de la Vlădești și Horezu, provenite de la colecționari renumiți, precum Barbu Slătineanu, alături de o parte din colecția „Sergiu Sorin Popescu”. Aceasta din urmă, cuprinde peste 1100 de piese, incluzând și ceramică de secol XIX (sau chiar mai veche), ce provine din centre ceramice de pe tot teritoriul României. De altfel Sergiu Sorin Popescu, restaurator de ceramică și metal, la Muzeul Național de Istorie, este curator al expoziției „Revendicând pământul”.
Până când va putea fi vizitată expoziția de la Muzeul Național al Țăranului Român
În cadrul expoziției s-a urmărit aducerea în prim plan, pentru publicul profan, dar și pentru specialiști, a unor tipuri ceramice păstrate din neolitic până în prezent, cu schimbările inerente ale ornamenticii și, mai mult sau mai puțin, ale formelor. Când spunem ceramică, ne gândim la vasele din argilă, de diferite tipuri: ulcioare, căni, blide, străchini, farfurii, etc. Dar sunt expuse, de asemenea, și alte piese, de tipul cahlelor sau țiglelor, manufacturate în cadrul unor mici ateliere sau făbricuțe, care astăzi nu mai există. În cadrul expoziției sunt prezentate și jucării sau forme ceramice în miniatură: pușculite, clopoței, fluiere, mărțișoare, ulcioare.
Colecționarul Sergiu Sorin Popescu, curatorul expoziției, consideră că „este esențial să ne întoarcem la rădăcini, la ceea ce strămoșii ne-au lăsat moștenire. Proiectul (n.r- „Tradiție în lut – în siajul artiștilor ceramiști”) reprezintă un prilej de dezvoltare a orizonturilor pentru tânăra generație, dar și pentru toți cei care vor simți nevoia de a aprofunda domeniul”. Astfel, vor fi realizate trei expoziții – la Muzeul Național al României, Muzeul Național al Țăranului Român și Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” din Râmnicu Sărat, un catalog și, totodată, vor fi create materiale conexe (clipuri video, tur 3D).
De aceeași părere cu Sorin Popescu este etnologul Doina Ișfănoni, care consideră că „datoria fiecărei generaţii este de a pune asemenea elemente la locul care se cuvine din punct de vedere cultural, deoarece, indiferent de locul, de ţara, de comunitatea căreia îi aparţine o asemenea valoare, ea rememorează istoria civilizaţiei, istoria umanităţii”.
Expoziția va putea fi vizitată la Sala Media a Muzeului Național al Țăranului Român până pe 26 mai 2024, de miercuri până duminică, între orele 10:00 – 18:00.
Olăritul în România are o istorie bogată, care se întinde de-a lungul mai multor secole. Primele dovezi ale meșteșugului olar au fost găsite în siturile arheologice din neolitic și perioada dacică, demonstrând că olăritul a fost practicat în aceste teritorii încă din timpuri străvechi.
De-a lungul timpului, tehnici, forme și stiluri s-au dezvoltat în funcție de specificul fiecărei regiuni din România. De exemplu, olăritul din Moldova și Bucovina se remarcă prin motivele geometrice și stilurile elaborate, în timp ce în Transilvania, olăritul se caracterizează prin designul său distinct și influențele culturale diverse.
În era modernă, când tehnologia și industrializarea au schimbat multe aspecte ale vieții noastre, păstrarea tradițiilor olărești a devenit o provocare.
Citiți și: RAD Art Fair 2024. Catinca Tăbăcaru: „Un concept de artă sănătoasă”
