Specialiștii spun că efectul de halo este un fenomen psihologic care apare atunci când evaluarea unei persoane – și nu numai – este influențată de o impresie inițială puternică. Mai ales frumusețea este considerată ca fiind „la mijlocul” acestui efect.
Efectul se mai numește și bias sau etichetare inițială și presupune „Îmi place sau nu de cineva sau ceva la primă vedere!”.
Jurnalistul Cody Delistraty a făcut un experiment în The Paris Review tocmai pe această idee – „La ce folosește frumusețea?” și vorbește despre acest efect halo, care reprezintă un tip de părtinire cognitivă în care evaluarea superficială inițială a unei persoane. Și influențează percepția asupra celorlalte trăsături mai ambigue ale acesteia. „În numele jurnalismului cultural, am făcut un experiment informal pentru a testa acest lucru. Am postat cinci fotografii diferite cu mine pe un site numit Photofeeler, pe care oamenii îl folosesc în principal pentru fotografiile lor de actorie, fotografiile companiei și profilurile de întâlniri online”, scrie Cody.
Rezultatul? Necunoscuții îți votează atractivitatea, încrederea și inteligența și, folosind un algoritm ponderat, site-ul web îți spune cum te situezi în comparație cu restul persoanelor de pe site, astfel încât să poți alege cea mai bună fotografie.
Până unde poate se poate merge cu frumusețea – Experiment
„Fotografia mea care a fost votată cea mai atractivă – una cu ine cu un pahar cu vin în mână , pe o terasă – a fost cea în care am fost votată cea mai inteligentă și cea mai de încredere persoană. Fotografia considerată cea mai urâtă – eu stând într-un taxi – a fost și la care am fost votat cel mai puțin demn de încredere. În fiecare fotografie, atractivitatea mea percepută a determinat încrederea și inteligența mea percepută, trăsături care, desigur, sunt imposibil de știut de cineva dintr-o imagine”, a concluzionat Cody.
Pornind de aici, analiza lui Cody abordează noțiunea efectului de aureolă și ideea că „frumusețea este bună” – adică presupunem că oamenii care sunt mai drăguți trebuie să fie și mai deștepți, mai buni, mai morali decât oamenii mai urâți – au fost testate pentru prima dată în 1972 de către psihologii Karen Dion, Ellen Berscheid. și Elaine Walster. Ei au descoperit că oamenii credeau aproape în mod uniform că cei pe care i-au găsit mai atrăgători pe baza a trei fotografii mici erau, de asemenea, mai generoși și mai stabili și aveau căsnicii mai bune, locuri de muncă mai bune și familii mai bune decât oamenii mai puțin atractivi.
Frumusețea, cea mai…utilă trăsătură?
Un studiu similar de acum câțiva ani a constatat că oamenii au încredere în cei pe care îi consideră mai atractivi mult mai repede decât în cei pe care îi consideră mai puțin atractivi. Este, prin urmare, frumusețea cea mai utilă trăsătură pe care o poate avea omul?
Din suma de bani pe care oamenii o cheltuiesc pentru îngrijirea pielii, machiaj, tunsoare, haine și altele asemenea, se pare că este posibil să fi acceptat deja în mod subconștient acest lucru ca pe un adevăr. În Eseurile sale, Montaigne a făcut bilanțul înțelepciunii antici și a propriilor sale experiențe și a concluzionat la fel: nu există trăsătură mai convingătoare și mai influentă decât frumusețea: „Nu pot spune destul de des cât de mult consider frumusețea o calitate puternică și avantajoasă.” a scris el.
Socrate a numit-o „O scurtă tiranie”, iar Platon, „Privilegiul naturii”. Nu avem nicio calitate care să o depășească în credit. Ocupă primul loc în relațiile umane; se prezintă în fața celorlalți, seduce și presupune judecata noastră cu mare autoritate și o impresie minunată. Frumusețea ocolește logica noastră. „Presupune judecata noastră”. Împotriva instinctelor noastre mai bune, cedăm din nou și din nou în fața efectului de halou. Keats a acceptat-o („frumusețea este adevărul, adevărul frumusețea”). Rilke era mai suspicios („frumusețea nu este altceva decât începutul terorii… disprețuiește cu seninătate să ne distrugă”).
Și atunci…„Este urâțenia cel mai mare eșec absolut cu care s-ar putea naște cineva? Desigur că nu”, concluzionează Cody. Ideea că urâțenia ar putea fi mai mult un handicap decât rasa, sexul, statutul socioeconomic, orientarea sexuală sau o combinație a acestora este o pantă alunecoasă.
Fiecare minte percepe o frumusețe diferită
Nu există nicio îndoială că pentru cei de la extrema scară a atractivității – fie foarte frumoși, fie foarte urâți – viața lor va fi modificată fundamental de aspectul lor. Istoria frumuseții este împărțită în două părți. Pentru cei din vechime prin medieval, frumusețea a fost un concept empiric și obiectiv. Credința, prezentată mai întâi de Platon, era că frumusețea este o proprietate fundamentală a unei persoane sau a unui obiect; frumusețea era inerentă și fusese „creată”.
Dar în eseul său din 1757 „Of the Standard of Taste”, David Hume a subminat toate acestea pentru totdeauna. Scoțianul a expus noțiunea că frumusețea este de fapt despre percepție, că felul în care mintea gândește despre un obiect sau persoană are puțin de-a face cu obiectul sau persoana în sine. „Frumusețea nu este calitate în lucrurile în sine”, a scris el: „Ea există doar în mintea care le contemplă; și fiecare minte percepe o frumusețe diferită.” Cu alte cuvinte, frumusețea este în ochiul privitorului. Singura explicație pentru ce discutăm chiar despre frumusețe ca trăsătură este din cauza modului în care ne face să ne simțim.
10 testimoniale despre frumusețe și inteligență
Pe această idee de percepție a frumuseții, artista Flavia Lupu se întoarce la Art Safari din 23 noiembrie până pe 15 decembrie, pentru a treia oară, cu 10 testimoniale despre frumusețe și inteligență, cu 10 femei care vorbesc despre asta și un talk.
În centrul discursului se află percepția despre frumusețe feminină, care se găsește, la nivel de percepție publică, într-o opoziție discursivă cu ideea de inteligență. Mai precis, este chestionat, într-o manieră personală, un concept estetic esențial: frumusețea ca atribut esențial al elementelor care ne înconjoară. Artista interoghează, într-o manieră ironică: „Un scaun este mai bun pentru că este mai frumos?”, care ascunde, de fapt, o alta: „O femeie este mai bună pentru că este mai frumoasă?”.
Această chestionare generează, în subtext, alte interogații „subversive”: „Femeile frumoase pot fi și inteligente?” sau „Este nevoie ca femeile frumoase să fie inteligente?”, „La ce folosește frumusețea? Are o valoare pur decorativă pentru o ființă umană?”, „În ce măsură frumusețea obiectualizează femeia și îi sporește sau atribuie un rolul decorativ?”, „Are legătură frumusețea cu fericirea?”
Evenimentul pune în discuție rolul și locul frumuseții în societatea contemporană și interoghează gândirea stereotipă și prejudecățile, printr-o instalație video, cu 10 canale, dublată de proiecție video, la care se adaugă un talk, începând cu 19.30. La acest talk vor participa o parte din cele 10 femei care s-au alăturat proiectului – Roxana Dumitrache, Oana Dragnea, Ștefana Samfira, Chris Simion, Elida Toma, Bianca Păduraru, Ligia Verkin Keșișian, Alexandra Zaiț, Laura Gruia, Andreea Chirițescu.
Discuția va fi moderată de Daniel Nica – doctor în filosofie, bursier Oxford, Instalația se va găsi la etajul 1, ca preambul la „Femeile Pictore și Sculptore” și se va vedea și „ca o prefață” contemporană la aceasta – în contextul înflăcăratei dezbateri despre terminologie pe care a generat-o, dezbatere despre care puteți citi și pe oficiuldestiri.ro.
Citiți și: Rețeta de frumusețe a bunicii, desființată de o prezentatoare TV /VIDEO
