Lucian Mândruță și-a început cariera în televiziune în 1992, câștigând rapid notorietate ca prezentator de știri și recunoaște că, la 14 ani, făcea poze la înmormântări pentru un ban în plus. De-a lungul anilor, Lucian Mândruță a devenit o figură cunoscută în viața publică, fie că a fost vorba despre televiziune, radio, politică sau acțiuni sociale.
Lucian Mândruță, povestea pozelor la înmormântări
Invitat în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai” de la Kanal D, prezentatoarea i-a adus aminte despre copilăria lui. „Tatăl dumneavoastră lucra în armată, în cadrul Fanfarei Militare, iar mama era de profesie asistentă medicală. Părinții au divorțat când dumneavoastră aveați doar 4 ani. (…) După divorț v-ați mutat cu mama într-un bloc din Pantelimon. (…)
Am trăit într-o sărăcie mare. (…) Vă citez: «Pentru mine, epoca înainte de 1989 însemna un televizor la care nu puteam să văd nimic, un apartament cu două camere, la etajul 10 din care una era nefuncțională pentru că era plină de igrasie».
Banii erau atât de puțini încât mama vă punea dumneavoastră singura bucățică de carne de la masă și să spunea că ea nu are chef să mănânce. Nu e de mirare că ați început să lucrați încă de la 14 ani. Vă citez din nou: «Făceam poze pe la nunți, pe la botezuri, înmormântări. Poți să mă crezi că făceam poze cu familia și cu mortul? Eu am făcut bani din asta!»”.
După această introducere, Denise Rifai l-a întrebat pe Lucian Mîndruță: „Cât timp ați trăit din fotografiile făcute la înmormântări?”, iar el a venit cu răspunsul.
Ce făcea Lucian Mândruță cu banii din pozele de la înmormântări
„Nu am trăit din ele propriu zis, dar am putut să îmi cumpăr lucrurile pe care copiii, de obicei, le primesc de la părinții lor. Blugi, bicicletă, casetofon, eu mi le-am cumpărat din munca mea începând cu 14 ani. Și aparat de fotografiat. Sigur că îmi mai puneam un pic deoparte ca să mă duc la mare vara, să pot să îmi permit și un Pepsi, ceea ce era super chestie că luai pe sub mână pe vremea aceea.
Dar să mă întorc la poveste, nu știu dacă ai văzut vreodată vreo familie care vrea să se pozeze cu mortul. La deces sunt unii care au sentimentul: Bă, poate cu unchiul Georgică sau bunicul Costel nu am fost destul de drăguț în timpul vieții, n-am fost aproape de el, hai acum, la final.
După ce a trecut finalul, hai să avem o amintire cu el. Și se fotografiau cu decedatul și eu mă ocupam cu chestia asta, le făceam acele poze, le developam, îți imaginezi în bucătărie aparatul de făcut poze, care trebuia să fie întuneric înăuntru, trebuia să fie o singură lumină, și aia roșie și vedeai în tava aia, apărea mortul împreună cu rudele lui. Era ca într-un film de groază!
Dar chestia asta m-a învățat că până la urmă trebuie să înghiți destul de multe ca să îți câștigi existența pentru că nu există altă soluție decât munca. Iar sărăcia…să îți zic un lucru. Și acum îmi doresc un casetofon pe care nu l-am avut când aveam 15 sau 16 ani, și un video. Și multă vreme mi-am cumpărat casetofoane în neștire încercând să umplu un gol”, a explicat Lucian Mândruță la Kanal D, în emisiunea lui Denise Rifai.
Lucian Mândruță, afectat de traumele copilăriei
Părinții lui Lucian Mândruță nu aveau nicio legătură cu lumea presei – tatăl său era trompetist, iar mama, asistentă medicală. Divorțul părinților săi, pe când avea doar 4 ani, l-a afectat, ulterior fiind crescut de bunici.
„Sunt rănile alea, sunt cicatrici care, pe măsură ce îmbătrânești și se mai zbârcește pielea în jurul lor, devin și mai vizibile. La mine asta a rămas foarte vizibil. E foarte simplu. Părinții mei s-au despărțit și îmi aduc aminte ziua când am plecat de acasă, când m-a luat mama de acasă, aveam patru ani, e singura amintire din acel deceniu și ne-am urcat într-un autobuz roșu, l-am recunoscut în pozele de epocă, fiindcă nu mai circulă de mult.
Motorul era înăuntrul autobuzului și era învelit cu un fel de plapumă așa din plastic și era destul de încins și am stat lângă el și era cald și-mi aduc aminte că nu știam unde ne ducem, nu știam nesiguranța asta, nu știam unde duce viața mea. E nesiguranța asta că nu știu unde mi se duce viața, nu m-a părăsit nicio clipă.
Sunt momente în care am senzația că poate e o direcție clară, dar de cele mai multe ori sentimentul ăsta a rămas cu mine, na plecat niciodată. De asta zic, cu timpul nu se rezolvă. Probabil că e un imprint, e ceva care rămâne în cap… niște neuroni formează niște sinapse care rămân toată viața acolo și dacă n-ai noroc să moară… n-am avut, rămâne cu tine. De asta, întotdeauna m-am gândit că e bine părinții să fie foarte atenți la povestea asta cu divorțul. Divorțul nu e neapărat o problemă cu tine, a ta, e problema copiilor tăi, până la urmă’, a povestit Lucian Mâdruță, în cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”.
Citește și: La un pas de moarte după o “dietă” cu pastile de slăbit: “Nu luați așa ceva!”
Citeste si: Dieta cu dovleac. Poți slăbi chiar și 10 kg în 2 săptămâni!