Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Arizona oferă noi perspective asupra unui efect secundar frecvent al tratamentului pentru boala Parkinson – diskinezia indusă de levodopa.
Această descoperire ar putea deschide drumul pentru tratamente inovatoare, utilizând ketamina, un anestezic deja folosit în practică medicală, pentru a ajuta pacienții să facă față acestei complicații debilitante, notează neuroscience.
Rezultatele inițiale ale cercetării sugerează că ketamina ar putea nu doar să oprească mișcările necontrolate cauzate de diskinezie, dar și să ajute la restabilirea controlului asupra mișcărilor, oferind o soluție potențial durabilă.
Boala Parkinson, o afecțiune neurologică care afectează mișcările corpului, apare atunci când nivelurile de dopamină din creier scad semnificativ. Într-un efort de a compensa pierderea dopaminei, pacienții cu Parkinson sunt tratați cu levodopa, un medicament care se transformă în dopamină în creier. Totuși, utilizarea pe termen lung a levodopei poate duce la apariția unei complicații serioase, diskinezia, caracterizată prin mișcări involuntare și necontrolate.
Studiul publicat în Brain a descoperit faptul că, în realitate, diskinezia nu este cauzată direct de activitatea cortexului motor, așa cum se credea anterior, ci de o deconectare a acestuia. Cercetătorii au observat că cortexul motor – regiunea creierului responsabilă pentru controlul mișcărilor – devine „deconectat” în timpul episoadelor de diskinezie. În acest context, mișcările necontrolate sunt generate de un circuit neural dereglat, și nu de o acțiune directă a cortexului motor.
Ketamina, un anestezic folosit în mod uzual, a fost investigată pentru capacitatea sa de a interveni în aceste tipare anormale de activitate cerebrală. Studiile au arătat că ketamina poate întrerupe modelele electrice repetitive anormale care apar în timpul episoadelor de diskinezie, ajutând astfel la restabilirea unui control motor mai normal.
Un alt aspect important descoperit de cercetători este că ketamina nu doar intervine imediat în activitatea cerebrală anormală, dar și induce neuroplasticitate, procesul prin care conexiunile neuronale se formează și se întăresc.
Acest efect poate contribui la modificarea pe termen lung a conectivității și activității neuronale, ceea ce ar putea ajuta cortexul motor să își recapete controlul asupra mișcărilor, chiar și după terminarea tratamentului cu ketamina.
La Universitatea din Arizona, cercetătorii din Departamentul de Neurologie au început deja testarea ketaminei în cadrul unui studiu clinic de fază 2, administrând doze mici de ketamina pacienților cu Parkinson care suferă de diskinezie.
Rezultatele preliminare ale acestui studiu sunt promițătoare: mulți dintre pacienți au observat o îmbunătățire semnificativă a mișcărilor, iar efectele benefice au continuat să se mențină timp de câteva săptămâni după un singur tratament.
Aceasta sugerează că ketamina ar putea fi o terapie de lungă durată, cu efecte persistente care ajută pacienții să gestioneze mai bine simptomele de diskinezie. Un alt avantaj este că dozele de ketamina ar putea fi ajustate astfel încât să ofere beneficii terapeutice durabile, fără a provoca efecte secundare semnificative.
CITEȘTE ȘI – Descoperire: Virusul care ar putea declanșa Alzheimer
