Jihadul sticlelor goale a fost declanșat acum câteva luni, odată cu legea care prevede faptul că ambalajele de sticlă (dar nu toate) pot fi reciclate contra cost, prin niște dihănii de metal unde bagi, ba o sticlă de plastic, ba o cutie de metal, ba o sticlă de sticlă, primind în schimb 50 de bani, atâta cât ți se ia și la casă pentru ambalajul pe care să presupune că îi vei returna.
Românii n-au scăpat de umilința de a sta la coadă, de data asta la returnarea de ambalaje
Dincolo de nesimțirea statului și a unor rețele de mari magazine, care își rotunjesc veniturile precum poporul Biancăi Drăgușanu după operație la fese, care nu primesc decât anumite ambalaje, sub pretextul că nu fac parte din produsele distribuite de ei, deși sticla sau petul respectiv are pe etichetă semnul ăla cu reciclarea, sau pur și simplu nu-l primesc pentru că nu-l primesc lucrurile devin hidoase. Dincolo de aceste problemea aparut încă una. Zeci de cetățeni se foiesc în jurul magazinelor, cu sacii în spate precum niște Moși Crăciuni cerșetori. Pe lângă umilința de a sta la o coadă, în care se uită toți la tine ca la ultimul gherțoi, ba mai trag și cu ochiul la ce ai în sacul de plastic, încercând să facă o analiză comportamentală a ta și să vadă cam care sunt obiceiurile, ce vin bei, câtă cola bei (dacă bei) ce apă minerală, (de aia scumpă plată sau minerală de aia ieftină de la Lidl?) și așa mai departe, a apărut ca din senină o nouă meserie; “scormonitorii prin gunoaie” și dacă ar fi să fiu snob a zice că sunt nu “scormonitori” ci “garbage scouteri” ca ăia de la fotbal, în căutarea de talente. Cum stau mai mereu pe băncuțele din fața blocului, aruncând mingea cățelului, (cred că am făcut chestia asta de cel puțin 100.000 de ori) am avut prilejul să urmăresc atent tipologia celor care scomordesc prin gunoaie, pentru că cele trei băncuțe pe care le folosesc alternativ, ca să-mi obosesc potaia, au lângă ele câte un coș de gunoi. Nu mi-e greu să văd cam cine dă iama prin cartier și vine la pescuit de ambalaje.
Realitatea nu este nici pe departe atât de idilică cum vor unii să ne-o prezinte. Un cuplu mamă și fiu, mama de vreo 55-60 de ani, fiul spre 35, care aproape în fiecare seară, scotocesc prin pubelele stradale în căutarea prețioasei prăzi de 50 de bani bucata. El e îmbrăcat cu un trening ponosit de culoare albastră, cu o șapcă peste care a trântit o pereche de ochelari de soare ieftini și pe care îi ține acolo fie iarnă fie vară. Are în permanență în spate un rucsac mai mărișor (cam cât sunt alea de la Glovo) în care își depozitează prada. Mămica are țâțe mari și poporul pe măsură, are picioare scurte și vorbă de țață proaspăt orășenizată. Ea își îndeamnă fiul în fix continuu, ca la sudură, să scormonească cu atenție și să nu scape nimic. Un alt personaj ce bântuie pe la mine în cartier este un domn care are două sacouri, unul bleumarin și unul în carouri pe fond gri.
Domnul poartă mănuși de chirurg albastre, ridică cu discreție capacele de la pubelă și apucă prețiosul trofeu, fie că vorbim de o cutie de metal sau pet. Își introduce adânc mâna în pubelă și recuperează de acolo prada. Am numărat într o singură zi de la ora 18:00 până la ora 20:00, (cât am stat să alerg cățelul) 6 vânători de ambalaje, care fără niciun fel de jenă își fac provizii din ceea ce lasă acolo, ba elevii de la liceul Lovinescu, aflat în apropiere, ba vecinii mei de bloc, care beau pe băncuța de scuarul de lângă scara 2, ba diverși sau diverse, care își depun cochiliile de plastic ale băuturilor în coșul de gunoi. Toată această poveste, cât se poate de reală, nu arată decât gradul de sărăcie și de umilință la care au ajuns românii. În niciun caz nu dragostea față de natură și închinăciune la sfânta reciclare. De multe ori mi se face milă de ei, dar cum eu nu consum produse ambalate la pet, la cutie, (doar la sticlă, foarte rar și nu mai vin) nu prea am cu ce să-i ajut, că dacă îi las 10 ron sub capacul de la gunoi dispar în următoarele secunde, atât de mare e foame de bani și atât de lucie e sărăcia.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveți suc la pungă și cârnați cu aripioare.
CITIȚI ȘI: Inundațiile din jud. Galați, provocate de neglijență sau de o mână criminală? (oficiuldestiri.ro)
