Este doliu în literatura est europeană: a murit celebrul romancier albanez Ismail Kadare, după ce a fost internat de urgență într-un spital din Tirana, după cum a anunțat luni editorul său. Scriitorul avea 88 de ani.
O asistentă de la spital a declarat că acesta a fost dus la camera de urgență după ce a suferit un stop cardiac. Kadare a devenit cunoscut la nivel internațional după ce romanul său „Generalul armatei moarte” a fost publicat în 1963, când Albania era încă condusă de guvernul comunist al dictatorului Enver Hoxha.
Scriitorul albanez, autor al unei opere monumentale sub tirania comunistă a lui Enver Hoxha, a murit în urma unui atac de cord, a precizat spitalul din Tirana.
Kadare a fugit din Albania în Franța în toamna anului 1990, cu doar câteva luni înainte de căderea regimului comunist, în urma protestelor studențești din decembrie anul precedent. El locuia la Paris și se întorsese recent la Tirana. Etnograf şi romancier sarcastic, care a alternat între grotesc şi epic, Ismail Kadaré a explorat miturile şi istoria ţării sale pentru a diseca mecanismele unui rău universal, totalitarismul. Albania a trăit zeci de ani sub dictatura lui Enver Hoxha, una dintre cele mai închise din lume.
Ismail Kadare: Literatura „mi-a dat tot ce am astăzi, a fost sensul vieţii mele”
Anul trecut, președintele francez Emmanuel Macron i-a acordat titlul de Mare Ofițer al Legiunii de Onoare în timpul unei vizite a președintelui francez în capitala albaneză. Anterior, Franța îl făcuse și asociat străin al Academiei de Științe Morale și Politice, precum și Comandor al Legiunii de Onoare.
Kadare a fost distins cu numeroase premii internaționale pentru operele sale, care includ peste 80 de romane, piese de teatru, scenarii, poezii, eseuri și culegeri de povestiri traduse în 45 de limbi.
Kadare a fost mult timp menționat ca un posibil candidat la Premiul Nobel pentru Literatură. “Iadul comunist, ca orice alt iad, este sufocant”, a declarat scriitorul pentru AFP, într-unul dintre ultimele sale interviuri, în octombrie. Dar în literatură, acesta se transformă într-o forţă vitală, o forţă care te ajută să supravieţuieşti, să depăşeşti orice dictatură.
Literatura „mi-a dat tot ce am astăzi, a fost sensul vieţii mele, mi-a dat curajul de a rezista, fericirea, speranţa de a depăşi totul”, a explicat el, deja slăbit, de la domiciliul său din Tirana.
Cine a fost Ismael Kadare
Ismael Kadaré s-a născut la Gjirokastra, în Albania, în 1936. A absolvit filologia la Tirana şi şi-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova.
În anii următori publică romane şi numeroase volume de povestiri, dobândind o reputaţie greu de egalat în lumea literară: “Cetatea” (1970), “Mesagerii ploii” (1970; Humanitas Fiction, 2010), “Cronică în piatră. Vremea nebuniei” (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), “O capitală în noiembrie” (1974), “Amurgul zeilor stepei” (1976; Humanitas Fiction, 2009), “Iarna marii însingurări” (1977), “Aprilie spulberat” (1978), “Podul cu trei arce” (1978; Humanitas Fiction, 2015), “Firida Ruşinii” (1978; Humanitas Fiction, 2016), “Palatul Viselor” (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, “Concert la sfârşitul toamnei” (1988).
În 1990, Kadare primeşte azil politic în Franţa şi până în 2001 locuieşte la Paris, perioadă în care îi apar romanele: “Piramida” (1991), “Umbra” (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), “Spiritus” (1996; Humanitas Fiction, 2012), “Florile îngheţate din martie” (2000).
În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: “Fiica lui Agamemnon” (2003), Succesorul (2003), “Accidentul” (2008; Humanitas Fiction, 2011), “Cina blestemată” (2009; Humanitas Fiction, 2013), “Păpuşa” (2015; Humanitas Fiction, 2018). “Firmanul orb” (Humanitas Fiction, 2017) conţine cinci dintre nuvelele sale istorice, iar “Călăreţul cu şoim” (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar.
Ce i-a adus notorietatea lui Ismail Kadare
Kadare este şi autorul unor eseuri şi scrieri memorialistice, cum ar fi “Dimineţi la Café Rostand” (2014; Humanitas Fiction, 2021) şi “Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak” (2018; Humanitas Fiction, 2022).
A fost recompensat cu numeroase premii şi distincţii literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) şi Jerusalem Prize (2015).
În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în peste 40 de ţări.
Romanul lui Ismail Kadare, publicat anul acesta în România
În 1967, Kadare face o călătorie la Beijing și la Shanghai, în plină Revoluție Culturală. Ia parte la un banchet dat de Zhou Enlai, în prezența lui Mao Zedong, a soției acestuia și a lui Lin Biao. Actori decisivi pentru istoria micii Albanii în deceniul al șaptelea, și deopotrivă ai viitorului său roman, sunt în fața sa. În China, literatura e condamnată, iar Kadare, asemenea unuia dintre viitoarele sale personaje, se întoarce în țara natală cuprins de frigul unor presentimente grele. Acesta este punctul de plecare al romanului construit în jurul surorilor Krasniqi, Silva și Ana, în care alegoria politică acompaniază fresca socială, proza intimistă pe cea fantastică, iar satira povestea de dragoste.
Ce spun cronicile
Fost arheolog, Silva e funcționară într-un minister, cu un mariaj fericit, o poziție sigură. Sora ei, Ana, a murit tânără, în urma unui cancer la sân necruțător, iar până nu demult, ele, surorile Krasniqi, au fost considerate cele mai frumoase și mai interesante fete din Tirana. Moartea Anei a pus capăt unei epoci, dar a lăsat în urma ei prietenii sincere, solidarități necondiționate, o familie unită. Răcirea relațiilor dintre Albania și China trimite un frison teribil în societatea albaneză: nu sunt uitate evenimentele similare petrecute în relația cu sovieticii, iar oamenii așteaptă într-o tensiune crescândă impactul asupra vieții lor de zi cu zi.
„Probabil cea mai bună carte a lui Kadare, Concert la sfârșit de iarnă este o descriere magistrală a perioadei în care albanezii trăiesc sub controlul singurului lor aliat mondial, China. Este un roman pe jumătate realist, pe jumătate borgesian, la care uluiesc atât forma, cât și conținutul“, notează The Independent. „„Concert la sfârșit de iarnă este, fără îndoială, romanul meu cel mai curajos şi cel mai liber.
Și alte cărţi, cum ar fi Palatul viselor sau Firmanul orb au fost curajoase, desigur, dar au avut şi un soi de acoperire, oricât de subţire ar fi fost ea: decorul otoman. În Concert la sfârșit de iarnă însă e vorba despre lumea comunistă, despre Albania cotidiană, despre confruntarea tragicomică dintre piticul stalinist, Albania, şi gigantul cu picioare de lut, China. În el sunt înfățișați cei doi oponenţi, Mao Zedong şi Enver Hodja, sunt descrise plenarele Comitetului Central în care sunt descoperite comploturi, campanii de purificare, anchete nesfârşite şi, culmea culmilor, este prezentată asasinarea prin vicleşug de către Mao a urmaşului său, Lin Biao, chiar atunci când tiranul albanez, la fel de viclean, se pregătea să-l asasineze pe urmaşul său, Shehu.“, spunea însuși scriitorul Ismail Kadare, în dialog cu Alain Bosque.
Citiți și: Laleaua albă de Ionuț Vulpescu se lansează la Bookfest. Cartea „baletului amoros”
