Amenințări către România cu racheta Khorramshahr venite din partea Iranului. Farzin Nadimi este un analist și senior fellow de la Institutul Washington pentru Politicile Orientului Apropiat, specializat în afacerile de securitate și apărare ale Iranului și din regiunea Golfului Persic.
Iranul a amenințat explicit România cu racheta Khorramshahr
Un studiu recent al lui Farzin Nadimi, consacrat următoarei generații de rachete balistice iraniene privind progresele tehnice, obiective strategice și posibilele răspunsuri occidentale, a menționat o amenințare explicită a regimului de la Teheran împotriva României, cu racheta de ultimă generație Khorramshahr, împotriva instalațiilor de la Deveselu și a sistemului antirachetă Aegis-Ashore.
Sursele lui Farzin Nadimi se bazează pe buletinele de presă ale Departamentului Apărării al SUA, pe sintezele publicate pe site-ul Federației Oamenilor de Ştiință Americani, care este interfața comunității de informații a Statelor Unite, pe informații provenite din interiorul Iranului de la rezistența împotriva regimului ayatollahului suprem și de la diaspora iraniană.
La 25 mai 2023, generalul Mohammad Reza Qaraei Ashtiani, ministrul Apărării Iranului, a dezvăluit secrete despre cea de patra generație de rachete balistice, la complexul industriei spațiale Shahid Hemat din Parchin, situat la est de Teheran.
Noua rachetă Khorramshahr-4
Pe fundalul transmisiunilor tv s-a văzut noua rachetă Khorramshahr-4 (foto 3) supranumită Kheibar, un mesaj explicit adresat Israelului, dar și flancului de est al NATO. Khorramshahr este cea mai avansată rachetă balistică iraniană cu combustibil lichid. Istoria ei este un proces de inginerie inversă întins pe un registru de două decenii. În 1992, institutul rus de proietare a rachetelor Makeyev a semnat un contract cu Coreea de Nord privind crearea unei rachete purtătoare derivată din R-27 Zyb lansată de pe submarinele sovietice. În 2000 a fost creată racheta balistică nord-coreeană cu rază medie (IRBM) Hwasong-10 „Musudan”. În 2005 Coreea de Nord a vândut Iranului câteva zeci de rachete Hwasong-10 modificate, sub denumirea BM-25. Iranul a copiat acest model prin inginerie inversă.
Rapoartele Pentagonului dintre 2016-2018 au reținut că Iranul a testat cu succes o rachetă Khorramshahr superioară din toate punctele de vedere. A fost remarcat sistemul de propulsie Arvand, cu două motoare mai mici de control al vectorului de tracțiune (TVC) cu propulsie hipergolică. Combustibilii se aprind spontan la contactul unuia cu celălalt, fără a fi nevoie de un sistem de aprindere predispus la defecțiuni.
Oxidantul comun este tetroxidul de dinitrogen iar cele mai comune tipuri de combustibili sunt dimetilhidrazina asimetrică sau hidrazina. Sunt produse chimice simple și foarte toxice. Avantajele lor sunt că produc o energie propulsivă mare; sunt substanțe dense care pot fi depozitate în rezervoare mici; rămân stabile ani de zile la temperatura mediului ambient; timpii de alimentre în vedere lansării scad la 15 minute în cazul unei rachete Khorramshahr, în timp ce la o rachetă din clasa Scud B durează până la nouăzeci de minute.
Motorul Arvand ar putea fi încorporat într-o viitoare rachetă balistică intercontinentală (ICBM) cu două trepte. Termenul de valabilitate pentru un Khorramshahr-4 este de trei ani și ar putea fi extins la 10 ani, la fel cu rachetele iraniene cu combustibil solid.
Într-un interviu din 26 mai a.c. acordat televiziunii de stat din Iran, generalul de brigadă Seyyed Mahdi Farahi – în prezent prim-adjunct al ministrului apărării și anterior director al Organizației pentru Inovare și Cercetare în Apărare și al Organizației Industriilor Aerospațiale – a declarat că Khorramshahr-4 este cea mai avansată rachetă balistică din Iran. Parametrii superiorității ei absolute combină rezistența și supraviețuirea în faza terminală, viteza hipersonică, secțiunea transversală mică a radarului și capacitățile de apărare cibernetice care îi conferă eficiente manevre evazive.
Potrivit Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice, versiunea Khorramshahr-4 RV este fabricată din materiale compozite pentru a evita detectarea și urmărirea radarului. La mijlocul cursei viteza sa este de 16 Mach, adică 19.082 km/h, cu o viteză de reintrare de opt ori mai mare decât cea a sunetului, adică de aproape trei ori mai rapidă decât racheta sovietică Scud B. Eroarea circulară probabilă este de 30 de metri la o rază de 2.000 km.
Surse militare iraniene susțin că racheta Khorramshahr poate transporta un focos capabil să distribuie până la optzeci de submuniții cu două tipuri anti-personal și anti-pistă pentru distrugerea depozitelor militare, aerodromurilor și infrastructurii orașelor.
Racheta Khorramshahr a fost proiectată să transporte focoase nucleare la începutul anilor 2000, potrivit documentelor de pe un hard disk scos ilegal din Iran în 2004 de soția unui om de știință. Documentele au fost verificate de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și de mai multe servicii de informații ale unor state NATO din Occident. Focoasele nucleare și mecanismele sale electronice au fost produse în cadrul proiectelor 110 și 111 ale Ministerului Apărării Iranului, începând din 2002.
Proiectul 111 Amad
Proiectul 111 Amad – este programul nuclear al Iranului –, dezvoltat în complexul Shahid Hemmat Industrial Group (SHIG) din Parchin. Aici a fost produs un focos de 1.220 mm cu un diametru de 560 mm pentru racheta balistică Shahab-3.
La data de 31 ianuarie 2018, agenții Mossad au sustras 100.000 de documente dintr-un sit secret din sudul Teheranului, practic toată arhiva Proiectului AMAD dintre 1999 și 2003. La 30 aprilie 2018, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a dovedit cu documentele pe masă că Iranul a mințit comunitatea internațională cu privire la planurile sale; că scopul proiectului AMAD este de a proiecta, produce și testa cinci focoase de zece kilotone TNT fiecare pentru a fi integrate pe o rachetă; că programul nuclear al Iranului este mult mai avansat decât se credea.
Khorramshahr-4 nu este singura rachetă balistică iraniană cu o rază de acțiune de peste 2.000 km dar este în acest moment cea mai versatilă și letală și prima care amenință direct flancul de est al NATO, respectiv siturile operaționale de apărare antirachetă Aegis Ashore din România și Polonia, proiectate tocmai împotriva amenințării iraniene cu rachete balistice.
În 2007 Rusia și Iranul s-au opus desfășurării sistemului de apărare antirachetă cu abordare adaptivă în etape al NATO, care include stația radar cu rază lungă de acțiune Kurecik TPY-2 din sud-estul Turciei plus Centrul de control, management al luptei și comunicații (C2BMC) de la baza aeriană Ramstein, Germania. Distanța dintre Ramstein și o bază importantă de rachete balistice IRGC de lângă Tabriz, în N Iranului, este de 3.300 km. Situl de la Deveselu se află la 1.840 km de baza Tabriz. Situl polonez din Redzikowo se află la 2.860 km de baza Tabriz.
Orice tip de rachetă balistică cu rază medie de acțiune (MRBM) iraniană, Qadr, Sejjil sau Khorramshahr-4 poate fi interceptat de sistemul Aegis-Ashore, înainte de a-și atinge țintele din estul și sudul Europei.
Într-un interviu recent, comandantul Forțelor Aerospațiale IRGC, generalul Amir Ali Hajizadeh, a declarat că limita razei de acțiune de 2.000 km a unei rachete Khorramshahr-4 este suficientă pentru a atinge Israelul din orice puncr al Iranului. Generalul Hajizadeh a mai spus ceva deosebit de important, anume că limita de 2.000 km a razei de acțiune a fost stabilită din respect pentru țările europene, dar aceasta poate fi eliminată și depășită dacă țările europene își vor schimba comportamentul și atitudinea față de Iran. Hajizadeh a sugerat că apărarea antirachetă Aegis-Ashore a NATO este ținta principală pentru noua rachetă Khorramshahr-4, adică siturile de la Ramstein, Deveselu și Redzikowo cât și radarul de la Kurecik.
Lucrurile nu se opresc aici. La o ceremonie din 6 iunie 2023, la care au participat președintele Iranului Ebrahim Raisi, mort într-un accident de elicopter, cât și comandanții de vârf ai IRGC, a prezentat o rachetă balistică hipersonică cu combustibili solizi numită Fattah-1 și Fattah-2 (foto 6), cu viteza de 12-13 Mach adică 15.900 km/h, cu capacitatea de a efectua manevre și corecții de curs pe parcursul cursului mijlociu exoatmosferic și fazelor terminale endoatmosferice, și o lovitură de precizie.
În bombardamentele efectuate de Israel în noaptea de 25/26 octombrie a.c. asupra Iranului a fost distrus complexul industriei spațiale Shahid Hemat din Parchin, situat la est de Teheran, unde s-a produs racheta Khorramshahr-4. Analiza imagistică furnizată de sateliții de supraveghere americani denotă avarii majore asupra complexului. Au mai fost lovite și distruse în diverse grade bazele de producție de rachete Falagh, Shaid Ghadiri și Abdol Fath ale Corpului Gardienilor Revoluției din Iran (IRGC), precum și instalații de la bazele Parchin și Parand.
CITIȚI ȘI: Informații credibile despre rachete iraniene în Rusia: Uniunea Europeană confirmă raportul Ucrainei
