Intrarea în Schengen e o mică victorie umflată cu pompa, pentru că după 18 ani de când am intrat în ea, nici Europa nu mai e ce a fost. După ce a stat și s-a milogit la porțile coniței Europa și s-a uitat prin gard înăuntru, bălind a mirare precum vițelul la poarta nouă, România a reușit în sfârșit să facă pasul peste granița terestră.
Gestul a fost aplaudat de mai toate partidele politice și scărpinat pe spinare, atât de primul neamț al țării, cât și de ceilalți politicieni, care mai de care mai sfătos și mai plin de sine. Nu e nici chiar atât de măreț și nici chiar atât de important faptul că la graniță ar trebui ca autoturismele și camioanele să nu mai stea deloc și să treacă ca prin brânză oprindu-se doar în Germania, Franța, Italia sau Olanda. E idealul.
Intrând acum e ca și cum ai face sex cu Brigitte Bardot la 70 de ani, nu la 25. Mai bine mai târziu decât niciodată. De fapt intrarea noastră în Schengen vine la spartul târgului pentru că opt state europene importante printre care Germania și Suedia au declarat că vor relua controalele la vamă. Deci, ce câștigăm la vama de vest a României pierdem la celelalte și asta n-ar fi nimic. Ungaria a anunțat că nu suspendă controalele vamale, ci doar le reduce, ambii termeni fiind extrem de vagi, pentru că oricum intram în Ungaria cu buletinul și dacă ăia aveau chef să vadă dacă faci contrabandă cu paprika, te căutau și în anvelope.
Îmbucurător e doar faptul că românii care se frăsuiesc de colo colo în timpul sărbătorilor, de Paște, de Crăciun și în vacanța de vară nu vor mai sta la cozi interminabile, ceea ce este un câștig real. Tot un câștig real este și faptul că produsele care pleacă din România spre export nu vor mai sta cu zilele în vămi, să se ofilească spanacul și să iasă puișori de-o zi din ouăle clocite la soare. Ia d’aici: marii câștigători Schengen sunt de fapt multinaționalele, ca de exemplu Renault și Ford cu fabrici la Mioveni și respectiv Craiova, care au doar de câștigat, pentru că trailerele încărcate cu autoturisme ajung mult mai ușor și mai repede în Vest, permițându-le să-și facă și ei un plan omenesc de dezvoltare a firmei. Miza reală sunt de produsele manufacturate în România, folosind resurse românești, dar fiind vândute pe piețele externe de către niște occidentali care încă de acum 34 de ani au văzut în România o vacă bună de muls cu mai multe țâțe decât prevede legea. Intrarea în Schengen și prin vămile terestre pe care și-o pun pe cap cunună de parcă ar fi la nuntă toți politicienii de vază, toți în frunte cu Iohannis care se laudă că au tras sfori, au guițat și au făcut ca pitpalacul, doar, doar îi vor îmbuna pe austrieci să nu ne mai întoarcă spatele.
Sincer să fiu, jur cu mâna pe o pereche de crenvurști cu muștar că nu ăsta e adevărul. Există două variante: ori le-a arătat Ciolacu buzunarele de la spatele ale pantaloniilor distinșilor domni de la OMV, ori am dat ceva petrol, lemn, scutire de impozite sau mai știu eu ce, pentru că austriecii care nu s-au lăsat înduplecați timp de 12 ani, dacă nu și mai mult, nu cred că au devenit brusc iubitori de România. Povestea asta cu Schengen e un fel de ciorbă încălzită exact în momentul în care e pe punctul de a se acri. Totuși, mă bucur și eu și câinele, (și am mai prins râzând și un șobolan în parcul Drumul Taberei care mă întreba încotro e sectorul 1 și dacă Clotilde Armand mai e primar) pentru că Schengen e totuși o victorie. O victorie a slugii lăsat în casă să beau un pahar cu țuică fiartă de Crăciun, pentru ca după aceea să fie pusă la șmotru până mult după Revelion. Ani buni după Revelion. Cam asta e cu Schengen-ul.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveți râme împăiate și balene cu păr.
