Profesorul Andrei Marga, fost ministru de Externe, explică, într-un interviu pentru Oficiul de Știri, de ce a ajuns Groenlanda ținta marilor puteri ale lumii și cum se schimbă planeta, din punct de vedere geopolitic. Andrei Marga acuză abordările decidenților din România, nocive țării noastre.
Oficiul de Știri / Laurențiu Mușoiu: Anul 2026 a început cu mari tensiuni în plan geopolitic. Ce mesaj trimite președintele american Donald Trump prin reținerea liderului Venezuelei și exprimarea intențiilor clare de a lua Groenlanda?
Andrei Marga: Reținerea liderului Venezuelei, la care vă referiți, este o măsură mai curând confuză, comentată deja excesiv în viața internațională. Spun confuză căci ea a fost luată, ca măsură justițiară după un proces deschis cu ani în urmă în Statele Unite, despre care se știa, fără o discuție prealabilă cu forțele interne din Venezuela și fără asigurarea în prealabil a unui acord internațional suficient de larg. Din câte știu, nu doar din presa internațională, ci și de la absolvenți sud-americani care mi-au fost studenți când eram asistent și care erau pentru democratizarea țării lor, acea democratizare s-a împotmolit devreme, iar viața în Venezuela a devenit foarte dificilă, liderul pierzând astfel încrederea cetățenilor. Nu mai vorbesc de convulsiile aparte din America de Sud, aflată și azi în căutarea unei așezări durabile în configurațiile lumii. Spun confuză și pentru că decizia a invocat rațiuni de securitate națională, interesul pentru zăcămintele de hidrocarburi etc. când, în fapt, cum putem să bănuim cu bune rațiuni, este vorba despre o reașezare în competiția supraputerilor. De aceea, Venezuela a și fost repede legată de Groenlanda. Opinia mea este că această reașezare a stat de fapt la baza deciziei președintelui Donald Trump – probabil la bază fiind chiar o înțelegere tacită cu liderii celorlalte supraputeri. Cunoscând dezbaterile de direcție a politicii SUA (alternativa la Monroe, „republică sau imperiu?”, poziționarea în raport cu emergențele din Asia etc.), aș adăuga că reafirmarea republicanismului democratic al începuturilor Statelor Unite este mesajul pentru lume, care ar trebui privit cu mai multă atenție. Cred că de aici, de asemenea, este de plecat în evaluarea măsurii la care vă referiți.
Mulți oameni se gândesc cvasiautomat la reglementări internaționale, unii chiar la „încălcarea dreptului internațional”. Există, desigur, Carta ONU. Există alte acorduri și declarații privind relațiile dintre state în lumea de astăzi. Și este bine că există. Numai că, așa cum am mai spus-o de multe ori, nu există, formulat la propriu și sistematic, „drept internațional” și aplicări ale acestuia. De aceea, cine invocă „dreptul internațional” se referă la ceva mai curând larg, abia potențial, ca formulare. Au spus-o recent, în sfârșit, chiar europarlamentari cu care nu am discutat în vreun fel, că nu există ceva obligativ în materie. Că există aspirații vechi și noi la drept internațional, este bine, dar acesta rămâne încă altceva decât așteptările. În fapt, dreptul internațional, cât este formulat, este dreptul tratatelor elaborate de guverne legitime și validate de parlamente reprezentative.
Andrei Marga: SUA pot cumpăra Groenlanda, cum au cumpărat și alte teritorii
Cum ar putea SUA să preia Groenlanda? Se vorbește în presa de peste ocean că această mișcare ar însemna sfârșitul NATO. Mai vor SUA în NATO?
Andrei Marga: SUA pot cumpăra Groenlanda, cum au cumpărat în istorie și alte porțiuni ale teritoriului lor actual. Sau pot acționa fără a forța lucrurile printr-o ocupație, de pildă organizându-se un referendum, oricum în așa fel încât acel teritoriu să revină Americii. Se știe bine că Groenlanda a fost ocupată în istorie de Danemarca și poate continua să fie în sfera de gravitație a acesteia. Soarta Groenlandei va depinde direct de înțelegerile dintre SUA, Danemarca și comunitatea celor care trăiesc în Groenlanda. Eu cred că se va ajunge la înțelegere, poate chiar la cumpărare, acum sau mai târziu. Nu este în vreun fel, acum, în discuție soarta NATO din cauza Groenlandei.
Președintele SUA a folosit expresia „curtea noastră din spate”, referindu-se la Venezuela, probabil la toate statele din America Centrală. Vorbim de o reîmpărțire a hărții mondiale pe sfere de influență ale marilor puteri sau doar de o întărire a unor granite netrasate, dar existente? Care ar fi aceste zone de influență? Până unde și-ar manifesta fiecare mare putere autoritatea?
Andrei Marga: În cartea Ordinea viitoare a lumii (Editura Niculescu, București, 2017, dar și ediția a doua, din 2023) am scris că în ordinea actuală și viitoare trăim și vom trăi într-o lume condusă de o „geometrie variabilă a supraputerilor”. În fapt, supraputerile economice, militare, politice și culturale vor stabili, în competiția și comunicarea lor, configurația lumii. Aceasta nu înseamnă neapărat, după părerea mea, stabilirea de porțiuni de pe hartă ce revin unei supraputeri sau alteia. Știu că această imagine vine din istorie, dar, la drept vorbind, niciodată împărțirea lumii între marile puteri nu a fost atât de mecanică și simplă. Amplasarea unei țări sau alteia între supraputeri a depins și de alte considerente. În orice caz, azi este posibilă o împărțire a sferelor de influență fără a se face o împărțire geografică. Distanțele geografice au deja altă semnificație. Interesele supraputerilor se întâlnesc și se despart în același timp în multe locuri. De pildă, acum, în Oceanul Arctic, în zone ale Africii, în Oceanul Indian.
CNN scria că, din punct de vedere al siguranței naționale, nu se justifică pentru SUA anexarea Groenlandei. De ce ar dori Trump Groenlanda atât de mult?
Andrei Marga: În acest moment, nu este în joc siguranța naționalăa nici unei țări în Groenlanda. Acum este mai curând o competiție a supraputerilor pentru prezența în zona Polului Nord. Miza este acolo. Că, în viitor, importanța strategică, economică a Groenlandei va crește, este sigur. Președintele Donald Trump are în vedere de fapt această creștere. Opinia mea este că, acum, în calculele administrației americane prevalează viitoarea importanță strategică și economică a Groenlandei, înainte de orice, ca resurse naturale și poziție pe glob. Este perceptibil că o supraputere hegemonică, cum sunt Statele Unite, are nevoie de controlul Groenlandei, căci de aici prezența în lume se stabilește cu totul altfel. Evident că și celelalte supraputeri concep lucrurile la fel.
Andrei Marga, despre relația SUA – China
Vedem o reală dispută pe autoritate între China și SUA în Pacific. Cum s-ar putea încheia?
Andrei Marga: China este țara din lume care s-a schimbat cel mai mult în ultimele decenii și a schimbat cel mai mult lumea. Am dat cele mai multe argumente în cartea mea China ca supraputere (Editura Niculescu, București, 2022). China nu mai este doar „fabrica lumii”, ci supraputerea economică, politică, culturală și militară care influențează profund mersul economiei și politicii mondiale.
Centrul economic al lumii – cum deja sub administrația Obama s-a constatat – s-a mutat din Europa la Pacific. China, dar și alte țări compun acest centru – dar China are dinamica inovativă de departe cea mai puternică și mai plină de implicații. În mod firesc, China este interesată de Oceanul Pacific, căci capacitatea ei de producere și de schimburi crește continuu. Pe de o parte, ea resimte că ieșirea la Pacific îi este în acest moment îngreunată de țări din regiune. Pe de altă parte, importul de resurse din Africa, prin Oceanul Indian, îi este îngreunat.
Două aspecte sunt însă clare astăzi. China nu vrea să intre în vreun conflict cu SUA și nu va intra – va fi în concurență, dar nu în conflict. China nu este Japonia din Al Doilea Război Mondial, care voia neapărat să domine Pacificul și a atacat SUA. China actuală vrea înțelegeri și va ajunge la înțelegeri cu SUA. Se află deja pe agendă întâlnirea de la Beijing a președinților american și chinez, care este de fapt în pregătire. Ea va așeza mai departe ceea ce s-a convenit la precedenta întâlnire de acum câțiva ani, de la Mar-a-Lago.
Confiscarea unui vas rusesc de către SUA, o reală dispută între cele două puteri sau momentan doar o tatonare, un joc de imagine sau un mesaj pentru Europa?
Andrei Marga: În politica internațională, de fapt foarte dinamică, în care se pun în mișcare realități stagnante de decenii, se aruncă în mass media multe subiecte, de relevanță foarte diferită. Tatonarea forțelor, inclusiv militare, este de fapt continuă. Evident că fiecare supraputere caută să-și maximizeze, pe cât posibil, prezența în lume și imaginea.
Desigur, deocamdată este în schimbare politica americană față de Europa unită. Se știe foarte bine că unificarea europeană a fost inspirată istoricește de SUA și nu era posibilă fără asistența SUA. Iar până în clipa de față, alianța SUA-Europa unită a asigurat cu stabilitate lumea occidentală și chiar sistemul mondial.
Istoria nu stă, însă, pe loc, chiar dacă mulți europeni întrețin această iluzie păguboasă. Ridicarea Chinei, a celorlalte puteri ale Asiei – pe lângă noile tehnologii, noile materiale, expansiunea inteligenței artificiale și noi conștiințe de sine ale multor popoare – schimbă profund situația din lume. Pe bună dreptate, SUA părăsesc manifest sub Donald Trump vetusta politică a lui Joe Biden, axată filosofic pe improvizatele opoziții ale lui Karl Popper, și, grație ponderii fără precedent a Americii în istorie, caută o reașezare în lume. Personal, găsesc că această reașezare este de salutat – mai ales că, odată cu ea, se caută revenirea la republicanismul democratic al începuturilor Americii în lume. Sunt de părere că Europa nu va putea ieși din noua ei criză, în care se află, decât asumându-și, la rândul ei, schimbarea lumii.
S-ar putea concentra China, în perioada următoare mai mult pe influența sa în state europene decât în Asia de Sud-Est? Unde tinde China să-și mărească influența?
Andrei Marga: Politica oricărei supraputeri este și ea efectiv globală, nu restrânsă la vreo regiune a globului. Fiecare caută prezență profitabilă, în primul rând economică, mai mult decât influență. China a denunțat autoizolarea în care a intrat în deceniile postbelice și va juca un rol foarte dinamic în toate regiunile globului. Europa o interesează, firește, din calcule strategice care sunt de înțeles. Pe de o parte, capacitatea investițională a Chinei nu are egal, pe de altă parte, valorificarea capitalului chinez caută evident piețe. Pentru China, Europa este în continuare o piață importantă, dar și o resursă de inovație tehnologică indispensabilă, cel puțin prin Germania și alte câteva țări. Așa cum arată la această oră, de pildă, piața cărților ce se publică în SUA și Germania, un alt aspect este la fel de important: cooperarea cu China este căutată febril de orice țară în care se conștientizează schimbarea profundă a lumii.
Andrei Marga: România, între tăcere, cumințenie și falsă reprezentare de sine
Unde se situează România pe această tablă de șah a marilor puteri? Cât de mult se poate schimba situația țării noastre în viitorul apropiat?
Andrei Marga: România se mișcă între tăcere, cumințenie și falsă reprezentare de sine – acestea din nepriceperea decidenților. La nevoie, exponenții ei de azi tratează propagandistic cu indignare și ură, trăgând cu ochiul, evenimente foarte importante.Interesul din partea altor țări pentru o asemenea politică, vizibil imatură, nu are cum să fie mare, căci este o politică neelaborată, de conjunctură, care nu exprimă interesele poporului român. Interese care sunt firești, ca ale oricărui alt popor. România ar câștiga dacă și-ar schimba prin forțele ei proprii politica internă și externă actuală și s-ar manifesta ca subiect competent, cu inițiative proprii, substanțiale, în dezbaterile internaționale. Altfel, deocamdată, țara noastră rămâne, din nefericire, neglijabilă – într-o lume în care fiecare își promovează interesele proprii și are puțin timp să dea atenție altuia. Dacă nu cumva va deveni cu intermitență obiect în reașezările lumii care abia încep!
Ca ministru de Externe al României, ce abordare ați avea în contextul geopolitic actual?
Andrei Marga: Aș avea o abordare precedată de o concepție explicită și articulată, adusă la zi, bine așezată pe istorie, economie și drept, cu inițiative practice numeroase, în favoarea valorificării României în propriu ei folos, al Europei unite și al lumii. O concepție discutată, desigur, public, cu susținere extinsă. La orice oră, pot prezenta o concepție și inițiative substanțiale adecvate momentului. Am spus-o și în declarația pe care am făcut-o în Parlamentul României, în 2012, că, pentru România, este în față un câmp mănos în relațiile externe ce constă, în esență, din fructificarea parteneriatelor cu SUA și celelalte țări, a calităților ei de parte a Alianței Atlantice și a Europei unite și în normalizarea și extinderea cooperărilor cu China, Rusia, Turcia și puterile emergente ale epocii. Ar fi de profitat de faptul că politica externă a României are resurse într-o, totuși, tradiție de reflecție și de aplicare practică, pe care decidenți calificați o pot relativ repede valorifica. Se observă, însă, ușor că, din păcate, oamenii calificați ai țării nu sunt azi la decizii nici în acest domeniu.
