Integrarea economică în economia Uniunii Europene este singura strategie pe care o prezintă decidenții politici din România de ani de zile, ca garanție pentru dezvoltarea economiei autohtone. În condițiile în care economia europeană a pierdut în ultimii ani puternic din viteză, lipsa alternativelor se face puternic resimțită pentru economia românească.
Integrarea economică – reversul medaliei
Integrarea economică din ce în ce mai profundă a economiei românești în cea europeană a făcut ca peste 70% din relațiile comerciale ale României să se desfășoare în ultimii ani pe relația cu țările blocului comunitar.
Germania este principalul partener economic și comercial al României, iar apropierea de motorul economic și industrial al Uniunii Europene a fost văzută pe plan intern ca o garanție pentru succesul economiei autohtone.
Doar că Germania se confruntă de ani de zile cu un avans economic modest, lucru normal pentru o economie dezvoltată. România, din poziția de țară în curs de dezvoltare, ar trebui să aibă în vedere avansuri economice mult peste cele din Germania, de peste 5%, pentru a recupera decalajele de dezvoltare față de bogații continentului.
Însă, potrivit statisticilor oficiale, doar în 2017 și 2018 România a avut avansuri PIB de peste 5% (pe date ajustate sezonier, metoda de calcul a Eurostat), respectiv 8,2% și 6,1%.
Anul 2019 a venit cu o creștere economică de 3,9%, a urmat căderea din 2020, anul pandemiei, de minus 3,7% și revirimentul din 2021, de 5,5%, evoluție care nu a fost specifică doar României, ci întregii economii europene.
În aceeași perioadă, economia Germaniei a evoluat astfel: 2017: 2,7%, 2018: 1,1%, 2019: 1%, 2020: minus 4,1%, 2021: 3,7%.
Exceptând anii cu creștere economică puternică din partea României, 2017 și 2018, dependența de economia germană este vizibilă, cele două economii având evoluții relativ simetrice.
Doar că simetria este și mai puternică în perioada 2021 – 2023, în care performanțele economiei germane s-au depreciat puternic și au atras o evoluție identică și în România.
Pentru exemplificare, Germania a avut în perioada 2021-2023 un ritm de 3,7%, 1,4%, minus 0,3%, iar România: 5,5%, 4%, 2,4%, ecartul între cele două economii fiind aproape similar în 2022 și 2023, de 2,6 respectiv 2,7 puncte procentuale.
Integrarea economică în locul producției naționale
”Corelația este evidentă, având în vedere că suntem legați foarte puternic de producția de componente pentru industria auto.
Industria auto germană a scăzut, prin urmare era normal ca și noi să avem probleme.
Din moment ce ți-ai distrus industria proprie, ce nu ai sau nu ai vrut să ai investiții care să ceară producție proprie, integrarea economică a fost singura soluție.”, a declarat, în exclusivitate pentru Oficiul de Știri, Cristian Pârvan, președinte al PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni.
Economie de subcontractori
”Cel mai bun exemplul este cazul Armatei, unde nu se vrea ca Armata să contribuie măcar parțial la refacerea industriei țării.
Și atunci ajungem la situația în care lucrăm lohn generalizat. Noi, cei de la patronatele autohtone, de ani de zile atragem atenția că statutul de economie de subcontractori ne pune pur și simplu pe pilot automat și nu avem ce face pentru a influența evoluția economică.
Asta cel puțin deocamdată. Iar ceea ce s-ar putea face nu se face. Am dat deja exemplul cu industria de apărare. Dacă decidenții politici ar avea voință, industria de apărare ar putea contribui prin offset și prin cumpărarea de licențe inteligente și care pot fi utilizate (vezi cazul negativ Beretta, unde pentru niște amărâte de pistoale se amână deja de un an sau doi producția) la industria autohtonă, am fi în altă situație.
Dar decidenții politici pe parte economică nu au niciun fel de viziune. Discuțiile astea despre reindustrializare, apărute acum, în campanie electorală, sună foarte bine, dar nu sunt decât niște declarații.”, a mai spus reprezentantul patronatelor din România.
Piețele externe UE, posibilă soluție
”Nu există nimic concret la nivel de acțiune. Firesc ar fi ca România să se îndrepte și spre alte piețe, decât cea europeană. Dacă ne uităm la deplasările oficiale în China asta mult hulită, toți șefii de guverne sau de state din Europa se duc cu avioane cu oameni de afaceri în China.
Chiar și acum, când s-au redus investițiile în China, pe fondul tensiunilor geopolitice, ele tot sunt de ordinul a zeci de miliarde în fiecare an.
Normal ar fi să ne uităm la orice alte piețe externe, dar din păcate acum ne uităm cam degeaba, pentru că noi nu mai realizăm produse care să poată fi ofertate cap-coadă de România.”, a mai declarat președintele PIAROM.
Lipsa de strategie economică
”Poți să te duci în Africa să vinzi mașini Dacia sau Ford? Nu poți, că nu sunt ale tale. Deciziile le iau companiile străine care le fabrică.
Puținele firme românești care reușesc să iasă pe piețe externe o fac de cele mai multe ori prin eforturi proprii, fără niciun ajutor de la stat.
Noi nu avem o strategie economică, nici una industrială, ca parte a strategiei economice. Dovadă că industria este de cinci ani într-un regres constant, ca pondere în PIB.
În concluzie, suntem dependenți de Germania, de Franța și de toată Uniunea Europeană, în condițiile în care 72% din exporturile noastre acolo merg.
Nu avem decât să sperăm că economia europeană își va reveni, dar deocamdată vedem și la nivel european doar declarații, fără programe concrete.
Singura schimbare reală de politici vine din mutarea fondurilor de coeziune către înarmare. Foarte bine, dar noi cum răspundem la chestia asta? Avem greve în industria de armament!”, a mai spus Cristian Pârvan, cu privire la integrarea economică.
