Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie – tradiții și superstiții. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întăi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere.
Ce se sărbătorește pe 2 februarie, de Întâmpinarea Domnului
Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Măria și dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea că orice întăi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naștere. În acest moment se făcea și curățirea mamei.
În Templu sunt întâmpinați de dreptul Simeon și prorocita Ana. Potrivit Tradiției, dreptul Simeon a făcut parte din traducătorii Pentateuhului din limba ebraica în greaca. În momentul în care a ajuns la textul „Iată Fecioara vă lua în pântece și vă naște fiu“, a înlocuit termenul „fecioara” cu „femeie”. Pentru necredință să, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moara până nu vă vedea pe Mesia născut din Fecioara (Luca 2, 25-26).
Simeon, om al rugăciunii, reprezintă așteptarea împlinirii profețiilor. În momentul în care acesta Îl ia în brațe pe Hristos, rostește: „Acum slobozește (eliberează) pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochi mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru că era plictisit sau obosit, ci pentru că era împlinit. Din cântările specifice acestei sărbători aflam că el pleacă spre a vesti și morților că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat.
Părintele Teofil Paraian spune că „noi suntem mai avantajați decât dreptul Simeon, pentru că putem să-L primim pe Hristos în ființă noastră și să-L purtam în noi nu numai câteva clipe, ci o viață întreagă și chiar o veșnicie întreagă”.
Citește și: Totul despre Sfântul Mucenic Trifon, sărbătorit azi
De ce se duc copiii la biserică, la 40 de zile de la naștere
Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a rămas că pilda și la noi, că îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserica, la patruzeci de zile după naștere, pentru molifta de curățirea lor și închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserica și în numele familiei aduce pe noul-născut ofranda lui Dumnezeu, inchinandu-l la altar.
Preotul însemnează cu semnul sfintei cruci pe mama și pe prunc, apoi punând epitrahilul și mana dreapta pe capul mamei, după rostirea introducerii liturgice formata din binecuvântare, rugăciuni începătoare și tropar (al zilei sau al întâmpinării Domnului), citește cele cinci molitfe din Aghiazmatar. Mama și pruncul închipuie în acest moment pe Maica Domnului cu Iisus în brațe în templul din Ierusalim. În rugăciunile rostite de preot se amintește despre împlinirea zilelor „curățirii” femeii lăuze, fapt pentru care se cere dezlegare, dar se face și cuvenita referire la împărtășirea mamei cu Sfintele Taine.
În ce privește pruncul, preotul se roagă că Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvinteze și să-l sfințească, randuindu-i după aceasta pregătire luminarea botezului. Despre Mântuitorul adus de Maica Domnului la templu ne spune Sfânta Evanghelie că a fost purtat în brațe de către dreptul Simeon (cf. Luca ÎI, 28). Prin analogie cu cele petrecute în Ierusalim în aceste clipe, se săvârșește întreagă procesiune a intrării în biserica, până la așezarea pruncului în fata ușilor împărătești.
Rostind formula de îmbisericire, preotul ia pruncul din fata ușilor și intra cu el în biserica, zicând mai departe:
„Intra-voi în casa Ta, închină-mă-voi în biserica Ta cea sfânta!”.
Cu aceste cuvinte, pruncul este primit intre aleșii lui Dumnezeu, în calitate de catehumen. În interiorul naosului, preotul iarăși rostește: În mijlocul bisericii Te voi lauda!”, amintind astfel de prezenta cetelor îngerești. În cele din urma, apropiind pruncul de altar și inchinandu-l la icoanele împărătești, preotul arata că acesta a dobândit dreptul de a fi primit în el, în sensul de a deveni pe viitor „jertfa vie, sfânta, bine plăcuta lui Dumnezeu” (Rom. XII, 1).
Pruncul de parte bărbătească se introduce spre închinare și în interiorul sfanțului altar. Ritul imbisericirii se încheie cu imnul eshatologic al dreptului Simeon: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne…”. Preotul aseaza pruncul jos pe solee, în fata ușilor împărătești, de unde este luat de către mama după ce aceasta a făcut trei închinăciuni.
Citeste si: Rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Ștefan
Întâmpinarea Domnului, tradiţii şi superstiţii
Popular, ziua de 2 februarie poartă denumirea „Ziua Ursului” sau „Stretenia”. În această zi iarna se întâlneşte cu primăvara.
Întâmpinarea Domnului este o sărbătoare cu profunde implicaţii spirituale, iar în trecut îi erau specifice o serie de tradiţii şi superstiţii pe care mulţi credincioşi le mai respectă chiar şi în ziua de azi pentru a fi feriţi de cele rele.
Din bătrâni, se spune că, în ziua de Stretenie, ursul iese din bârlog şi, în funcţie de comportamentul lui la ieşire, se pot face previziuni meteorologice.
Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară, ceea ce anunţă sfârşitul iernii şi apropierea primăverii.
Un obicei vechi care se practică în ziua de Stretenie este “Târcolitul viilor”, potrivit traditii-superstitii.ro Conform acestui obicei, capul familiei are datoria de a trece pe la vie în dimineața acestei zile, având la el un bundarete (un fel de caltaboș) și o sticlă de vin în traistă.
În vie, bărbatul va săvârşi un ritual: va ocoli via de trei ori, va pune în fiecare colț al podgoriei o bucată de caltaboș, după care va tăia o coardă de viță pe care o va unge cu funingine și va bea o gură de vin. La final, va rosti o formulă magică: “Doamne, să-mi faci strugurii cât bundaretele de mari!”.
Ce să NU faci pe 2 februarie, de Întâmpinarea Domnului
Se zice că „Ziua Ursului”, pe 2 februarie, este una cu ceasuri rele. Potrivit credinţei populare, cine se naște sau cine face nuntă în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.
Dintre superstițiile zilei de Stretenie, amintim:
- Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura;
- Dacă boul, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma lui, atunci este semn că trece iarna;
- Dacă bea un bou apă din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi;
- Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduruoasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare;
- În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada.