Institutul Francez din România împlinește 100 de ani! Un secol de relații diplomatice culturale franco-române, celebrate împreună cu publicul. După cum v-am obișnuit și în cazul altor evenimente ori povești ale unor instituții sau clădiri remarcabile, și în acest caz există detalii mai puțin cunoscute, readuse la viață.
Uneori lumea de lângă noi – acea lume pe care rar o observăm, ascunde comori despre care ar fi păcat să nu știți. Astfel, momente istorice și detalii mai puțin cunoscute din viața Institutului, de la înființarea sa în 1924, până în zilele noastre sunt readuse la viață de expoziția sub forma unui roman grafic organizată în spațiul pietonal de pe Bulevardul Dacia, nr. 77.
Expoziția artistelor Anna Benczédi și Maria Surducan este dublată de o broșură ilustrată. Lucrările ce compun expoziția evocă istorii și amintiri prin imagini fluide, în dialog cu explorarea curatorială a proiectului dedicat centenarului. De la jurnalele vremurilor, arhive, studii istorice și interviuri recente, fiecare pagină este atent construită ca un spațiu al memoriei. Imaginile îndeamnă la reflecție asupra contextului politic și diplomatic ai celor 100 de ani de relații franco-române, în care s-au construit, prietenii sincere și pasiuni culturale comune.
Paginile ilustrate pornesc de la câteva repere temporale principale: inaugurarea oficială a Institutului Francez de Înalte Studii în România în 1924, amploarea evenimentelor dedicate cărții franceze și seratele muzicale din perioada interbelică, perseverența Institutului în anii tulburi ai războiului urmați de instaurarea regimului comunist și deschiderea unor noi orizonturi în rețeaua francofonă europeană de după 1989.
Institutul Francez, dincolo de discurs
În jurul acestor orizonturi sunt conturate detalii esențiale, care țin de inițiative personale, ca eforturile profesorilor români și francezi de a îngriji colecții de cărți în timpul cenzurii comuniste, sau expoziția retrospectivă de artă românească la Jeu de Paume din 1925.
Dincolo de discurs, linia ilustrației permite o trecere într-un repertoriu imaginativ, între certitudine istorică și curiozitate pentru perspective noi, între date de arhive și citirea acestora în contexte contemporane.
Expoziția și ediția ilustrată sunt dedicate celor care au făcut posibilă sărbătorirea unui secol de la înființarea uneia dintre cele mai cunoscute instituții culturale din țară, o comunitate devotată de cititori și cinefili, martorii unor istorii și amintiri de substanță diversă.
Aflat sub tutela Ministerului pentru afaceri europene și externe (Ministère de l’Europe et des affaires étrangères), Institutul Francez din România (IFR) aparține rețelei culturale franceze în străinătate. Misiunea IFR este promovarea cooperării culturale, lingvistice și universitare, cooperarea cu instituții și cu reprezentanți ai societății civile. Creat în 2012, Institutul are, pe lângă sediul de la București, trei filiale la Cluj-Napoca, Iași și Timisoara și îndeplinește, de asemenea, misiunile Serviciului de Cooperare și Acțiune Culturală (Service de Coopération et d’Action Culturelle) ale Ambasadei Franței.
Cine a construit clădirea în care se află acum Institutul Francez
Este bine de ştiut că, la data de 29 mai 1924 se inaugura, la Bucureşti, Institutul Francez de Înalte Studii, cu scopul de a face cunoscută cultura franceză în România. Ceremonia de inaugurare a avut loc în prezenţa regelui Carol al II-lea.
Clădirea a fost construită în perioada 1909-1910 de arhitectul român de origine germană Oscar Maugsch şi cumparată de statul francez de la familia Olănescu.
Cu toate că prezența primei instituții culturale franceze în România datează din anii 20, un Centru Cultural Francez (Centre culturel français) se deschide în 1936, în clădirea situată la numărul 77, pe bulevardul Dacia. Acest loc a reprezentat un simbol al deschiderii României către exterior, a fost ultima instituție care s-a închis în 1945 și prima redeschisă în 1970 în perioada relaxării regimului comunism. O serie de nume celebre i-au adus notorietate, îi amintim pe directorii Paul Henri (1925-1932), Alphonse Dupront (1932-1940) și Jean Mouton (1940-1946) sau pe filozoful Roland Barthes, atașat cultural la București între 1947 și 1949.
În prezent, în fiecare dintre filialele sale, IFR propune cursuri de limba franceză, organizează evenimente culturale și dezvoltă acțiuni de cooperare între România și Franța.
La București, Institutul Francez găzduiește cinematograful Elvire Popesco, care, datorită unei bogate oferte de filme franceze și europene incluse în programarea sa, este una dintre cele mai apreciate scene cinematografice din România. În prezent, în fiecare dintre filialele sale, IFR propune cursuri de franceză, primește și îndrumă studenți doritori să studieze în Franța, organizează evenimente culturale și dezvoltă acțiuni de cooperare între România și Franța. Activitățile sale sunt structurate pe trei axe principale: promovarea limbii franceze în școli, universități și în medii profesionale; difuzarea culturii și creației artistice franceze și susținerea dezvoltării cooperării franco-române.
IFR este un centru lingvistic dinamic, singurul autorizat de către Ministerul francez al Educației să elibereze certificări internaționale (diplome DELF-DALF, TCF) și de către Camera de Comerț și Industrie din Paris (chambre de commerce et d’Industrie de Paris) pentru diplome DFP și TEF. En 2020, peste 5.000 persoane s-au înscris la diverse cursuri de limbă la distanță sau cu prezență fizică.
Prezența IFR la Bookfest
IFR joacă un rol important în peisajul cultural român prin organizarea anuală de evenimente culturale și artistice: expoziții, întâlniri literare, conferințe și concerte.
Mediatecile IFR dețin aproape 65.000 documents fizice și resurse online care pot fi accesate pe platforma Culturethèque. La București, IFR găzduiește cinematograful Elvire Popesco, care, datorită unei bogate oferte de filme franceze și europene incluse în programarea sa, este una dintre cele mai apreciate scene cinematografice din România.
Și pentru că tot se desfășoară zilele acestea Salonul Internațional Bookfest 2024 la București, aflați că Editura Curtea Veche Publishing, în colaborare cu Institutul Francez din România, anunță lansarea volumului „Milan Kundera. Scrisul, ce idee!”, de Florence Noiville. Eveniment la care vor lua parte autoarea, traducătoare Florica Courriol, editoarea Luana Schiduși Anca-Maria Pănoiu, redactor-șef la Curtea Veche Publishing.
Cartea adună laolaltă, ca într-un mozaic, fragmente din viața și opera marelui scriitor, într-o călătorie pasionantă.
O veche prietenie i-a legat pe Florence Noiville și pe soțul ei de Milan Kundera și de Vera, soția lui. Prinse din zbor ca amintirile ce rămân în urma unor senzații, scenele de complicitate spirituală – prânzuri la Le Touquet, vizite în apartamentul lor, întâlniri la cafenea, „insuportabila nostalgie a unei sporovăieli într-un han“ – conturează cu sensibilitate și tandrețe opera (trăită) și viața (literaturizată) a lui Milan Kundera.
Florence Noiville a absolvit L’École des hautes études commerciales (HEC) și Institutul de Științe Politice din Paris, dar a renunțat la cariera în economie pentru scris. După o scurtă perioadă la Bayard Presse, în 1994 devine jurnalistă la Le Monde. În prezent, este redactor-șef adjunct la suplimentul Le Monde des livres.
Citiți și: Adevărul despre Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor
