Institutul Cultural Român trebuie desființat – este concluzia la care am ajuns nu numai eu, ci și unii specialiști în cultură, care consideră acest institut inutil. Institutul Cultural Român e o lipitoare care suge de la buget 8 miliarde de euro anual, fără ca rezultatele să fie palpabile sau cultura românească, parte a imaginii României, să aibă ceva de câștigat.
Posturile Institutului Cultural Român au fost, încă de la înființare, sinecuri. Printre cei care au beneficiat din plin de poziția de director general al Institutului Cultural Român s-au numărat, printre alții, liberalul Radu Boroianu – un obscur regizor la Teatrul „Ion Vasilescu” în vremea lui Ceaușescu, incapabil din punct de vedere profesional, ajuns director al instituției prin niște sfori trase la vremea respectivă și propulsat apoi, cu sprijinul masoneriei, în poziții înalte: secretar de stat la Ministerul Culturii, director la ICR, ambasador în Elveția. Printre personajele care s-au perindat la cârma Institutului Cultural Român se numără și mult-mediatizatul Horia-Roman Patapievici, exponentul snobismului cultural la cel mai înalt nivel. Sanda Vișan, fosta directoare a canalului 2 al Televiziunii Române, s-a lipit de Institutul Cultural Român ca timbrul de scrisoare, tocmai la New York.
Iată lista completă:
- Augustin Buzura (2003–2005) – scriitor de elită, primul președinte al ICR, după ce a fost reorganizat din fostul Institut Român pentru Relații Culturale Externe.
Horia-Roman Patapievici (2005–2012) – cunoscut eseist și intelectual public.
Andrei Marga (2012) – fost ministru al educației și rector al UBB Cluj; mandat controversat și scurt, singurul cu notorietate.
Liliana Țuroiu (2017–2019) – designer vestimentar și profesor universitar; conducerea sa a fost criticată de unii pentru lipsa de impact cultural internațional.
Liviu Jicman (din 2021 – prezent, conform ultimelor date disponibile din 2024) – istoric și manager cultural, anterior vicepreședinte al ICR.
Iată și care este bugetul pe anul trecut al Institutului Cultural Român:
Bugetul ICR în 2024
Credite bugetare aprobate inițial: aproximativ 40,064 milioane lei, aprobate de comisiile parlamentare pentru buget-finanțe – o creștere de 2,77 % față de 2023.
Din această sumă, cheltuielile de personal au fost estimate la 15,964 milioane lei (+3,61 %), iar capitolul bunuri și servicii (inclusiv programe și proiecte culturale), la 18,000 milioane lei (+4,96 %).
Suplimentare bugetară în 2024
În iunie 2024, bugetul a fost majorat prin Hotărârea Guvernului nr. 673/2024, cu 4.000 mii lei (adică 4 milioane lei), atât în credite de angajament, cât și în credite bugetare. Scopul: susținerea Sezonului cultural România–Polonia, participarea la Jocurile Olimpice de la Paris, Sommet-ul Francofoniei și proiecte EUNIC.
Total estimat pentru 2024
Buget total (credite bugetare + de angajament): aproximativ 44,064 milioane lei.
Și, ca să ne lămurim, uite și care sunt reprezentanțele Institutului Cultural Român în străinătate și cine le conduce:
Conform listei oficiale a Comitetului Director ICR, actualizat la 24 septembrie 2024:
Liviu‑Sebastian Jicman – Președinte ICR
Attila‑Iuliu Weinberger – Vicepreședinte
Corina‑Raluca Încrosnatu – Vicepreședinte
Eunicia‑Maria Trif – Secretar General
Monica Camen – Secretar General Adjunct
Cristina‑Florentina Sima – Director, Direcția Relații Internaționale
Daniela‑Nicoleta Ionescu – Șef Serviciu, Centrul Național al Cărții
Filialele regionale din România
Potrivit unei numiri comunicate în decembrie 2022:
Iași – Director: Cassian‑Maria Spiridon (adjunct: Marius Chelaru)
Cluj‑Napoca – Director: Irina Petraș (adjunct: Pompei Cocean)
Timișoara – Director: Gheorghe Schwartz (adjunct: Lucian Alexiu)
Craiova – Director: Valentin Coșoveanu (adjunct: Marinela Pârvulescu)
Reprezentanțele din străinătate
ICR operează o rețea extinsă de institute culturale în lumea întreagă. Din cele 18–17 institute active până recent, unele oficializate în noiembrie-decembrie 2023, iată câteva exemple (director / oraș):
Roma (Accademia di Romania) – Director: Rudolf Dinu (adjunct: Oana Boșca‑Mălin)
Stockholm – Director: Bogdan Popescu
Tel Aviv – Director: Salamon Martin Ladislau (director adjunct: Cleopatra Lorințiu)
Varșovia – Director adjunct: Mihaela Dranga (directorul actual nu este menționat explicit în sursă)
Veneția (IRCCU Veneția) – Director: Grigore Popescu Arbore (adjunct: Cristian Luca)
Beijing, China – Director: Liviu Țăranu
Berlin, Germania – Director: Cristian Niculescu
Bruxelles, Belgia – Director: Corina Panaitopol (adj. Adriana Pietrăreanu)
Budapesta, Ungaria – Director: Ioana Anghel (adj. Andreea Dogariu)
Chișinău, Moldova – Director: Monica Babuc (adj. Narcis‑Ionuț Afrăsinei)
Istanbul, Turcia – Director: Dragoș Tiberiu Niță
Lisabona, Portugalia – Director: Dinu Gîndu (adj. Mihaela Toader)
Londra, Regatul Unit – Director: Aura Woodward (adj. Raluca Cimpoiașu)
Madrid, Spania – Director: Maria Floarea Pop
New York, SUA – Director: Dorian Branea (adj. Luisa Tuntuc)
Paris, Franța – Director: Doina Marian
Praga, Cehia – (Director neidentificat) [Institut cultural activ]
Viena, Austria – Director: Andreea Dincă (adj. Claudiu Marin)
15 milioane de lei anual sunt cheltuiți numai cu salariile acestor domni, la care se adaugă multe alte cheltuieli legate de așa-zisa reprezentare a imaginii României prin acte culturale. Dacă e să luăm la bani mărunți aceste cheltuieli, nu se justifică, pentru că la ambasadele României din capitalele majore există și atașați culturali, care pot face foarte bine față provocărilor și cerințelor din capitala respectivă. Schimburile culturale pot fi organizate la fel de bine și la un nivel înalt de către aceștia.
Așadar, Institutul Cultural Român este o sinecură în care sunt refugiați tot felul de ciudați, care și-au găsit un loc călduț pe banii statului și care, în mod normal, ar trebui ori să iasă la pensie, ori să facă, într-adevăr, ceva pentru ca România să beneficieze de o imagine mai bine conturată, cel puțin în domeniul cultural.
Concluzia finală este aceeași cu care am început articolul: dacă Guvernul Bolojan vrea bani la buget, Institutul Cultural Român trebuie desființat, el fiind inutil din multe puncte de vedere.
Mâine mă voi ocupa de un alt mâncător de bani nejustificați din bugetul culturii, și anume Teatrul Național București, care, alături de Teatrul Național Iași, Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul Național Timișoara și Teatrul Național din Craiova, formează o osatură a culturii teatrale naționale – mare consumatoare de bani și resurse. De exemplu, Teatrul Național București „mănâncă” din bugetul Ministerului Culturii 53 de milioane RON anual, adică aproximativ 10 milioane de euro, la care se adaugă zeci de milioane din biletele vândute. Pe ce și de ce?
Formația mea inițială ca actor mă obligă să-mi sprijin colegii atunci când este nevoie și necesar și să trag un semnal de alarmă atunci când căpușele culturale se lipesc prea tare de trupul bolnav al unei culturi sărăcite în mod voit.
Hakuna Matata!
