În ultimii ani, mai multe țări europene au adoptat politici stricte privind absența de la școală, în încercarea de a promova prezența constantă a copiilor în instituțiile de învățământ.
Aceste politici au fost implementate în contextul în care mulți părinți sunt tentați să-și ia copiii de la școală pentru a merge în vacanțe, în timpul cursurilor, pentru a beneficia de tarife mai mici sau pentru a evita aglomerația din timpul sezonului de concedii.
Amenzi în Marea Britanie
În Marea Britanie, părinții care își iau copiii de la școală fără permisiune riscă amenzi cuprinse între 60 și 2.500 de lire sterline. Această amendă va crește la 80 de lire sterline minim, începând cu august 2024.
Închisoare și amenzi uriașe în Franța
În Franța, prezența la școală este obligatorie între 3 și 16 ani, iar absența nejustificată poate fi amendată cu 135 de euro sau chiar pedepsită cu doi ani de închisoare și o amendă de până la 30.000 de euro.
În Germania trebuie acordul directorului
În Germania, școlarizarea este obligatorie între șase și 16 ani, iar părinții pot fi amendați dacă își iau copiii de la școală fără permisiunea directorului instituției.
Amenda în Olanda e de 100 de euro pe zi
Amenzi pot fi aplicate și în Olanda, unde absența copiilor de la școală poate fi amendată cu 100 de euro pe zi, până la un maxim de 600 de euro pe familie.
Pierderea drepturilor părintești în Norvegia
În Norvegia, absența nejustificată de la școală poate duce la amenzi și chiar la pierderea drepturilor părintești.
În Spania nu se glumește cu școala
În Spania, absența de la școală poate fi sancționată cu amenzi, pedepse cu închisoarea sau chiar cu pierderea drepturilor părintești, scrie Euronews.
Cum este în România
În România, absența de la școală în afara vacanțelor stabilite este reglementată de lege, iar părinții sunt obligați să respecte calendarul academic stabilit de autorități. Absențele nejustificate pot fi sancționate conform legislației în vigoare, inclusiv cu amenzi financiare și alte măsuri disciplinare.
Ce spune legea în România
Durata învățământului obligatoriu în România este prevăzută la Art. 16 din Legea Educației Naționale:
“(1) Învățământul general obligatoriu cuprinde învățământul primar, învățământul gimnazial și primii 2 ani ai învățământului secundar superior. Învățământul secundar superior și grupa mare din învățământul preșcolar devin obligatorii până cel mai târziu în anul 2020, grupa mijlocie până cel mai târziu în anul 2023, iar grupa mică până în anul 2030.”
Tot Legea educației naționale prevede la Art. 86, referitor la înscrierea copiilor la școală:
“(3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului obligatoriu.”
Sancțiunile pentru nerespectarea acestei reguli sunt prevăzute la art 360 al Legii:
“(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:
- nerespectarea dispozițiilor art. 86 alin. (3), din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, cu amendă cuprinsă între 100 lei și 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunității, prestată de părinte sau de tutorele legal”
Aceeași regulă e prevăzută în regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar (ROFUIP), din anul 2020:
“Art. 162 (1) Potrivit prevederilor legale, părintele sau reprezentantul legal are obligația de a asigura frecvența școlară a elevului în învățământul obligatoriu și de a lua măsuri pentru școlarizarea elevului până la finalizarea studiilor.
(2) Părintele sau reprezentantul legal care nu asigură școlarizarea elevului în perioada învățământului obligatoriu este sancționat, conform legislației în vigoare, cu amendă cuprinsă între 100 lei și 1.000 lei ori este obligat să presteze muncă în folosul comunității.”
Limitele motivării absențelor
Tot ROFUIP precizează, la art. 94:
“(1) Prezența elevilor la fiecare oră de curs se verifică de către cadrul didactic, care consemnează, în mod obligatoriu, fiecare absență.
(2) Motivarea absențelor se face de către învățătorul/ institutorul/profesorul pentru învățământul primar/profesorul diriginte în ziua prezentării actelor justificative.
(3) În cazul elevilor minori, părinții sau reprezentanții legali au obligația de a prezenta personal învățătorului/institutorului/ profesorului pentru învățământul primar/profesorului diriginte actele justificative pentru absențele copilului său.
(4) Actele medicale pe baza cărora se face motivarea absențelor sunt, după caz: adeverință eliberată de medicul cabinetului școlar, de medicul de familie sau medicul de specialitate, adeverință/certificat medical/foaie de externare/scrisoare medicală eliberat(ă) de unitatea sanitară în care elevul a fost internat. Actele medicale trebuie să aibă viza cabinetului școlar sau a medicului de familie care are în evidență fișele medicale/carnetele de sănătate ale elevilor.
(5) În limita a 20 de ore de curs pe semestru, absențele pot fi motivate doar pe baza cererilor scrise ale părintelui sau reprezentantului legal al elevului sau ale elevului major, adresate învățătorului/institutorului/profesorului pentru învățământul primar/profesorului diriginte al clasei, avizate în prealabil de motivare de către directorul unității de învățământ.
(6) Actele pe baza cărora se face motivarea absențelor se prezintă în termen de 7 zile de la reluarea activității elevului și sunt păstrate de către învățătorul/institutorul/profesorul pentru învățământul primar/profesorul diriginte pe tot parcursul anului școlar.
(7) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (6) atrage declararea absențelor ca nemotivate.
(8) În cazul elevilor reprezentanți, absențele se motivează pe baza actelor justificative, conform prevederilor statutului elevului.”
Ce scrie în Codul Penal
Codul Penal prevede, la articolul 380, pedepse și sancțiuni pentru împiedicarea accesului la învățământul general obligatoriu:
„(1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredințat, potrivit legii, un minor și care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învățământului general obligatoriu se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Fapta nu se pedepsește dacă înainte de terminarea urmăririi penale inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor.
(3) Dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul asigură reluarea frecventării cursurilor de către minor, instanța dispune, după caz, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aceasta.”
