Bienala Internațională de Artă Contemporană București are loc anul acesta cu participarea a 18 artiști din țară și din străinătate, în trei spații din Capitală, în perioada 19 septembrie – 6 octombrie. Accesul publicului este gratuit.
Tema celei de-a 11-a ediții este „Teritorii nedescoperite ale democrației/Democracy’s Uncharted Territories”, o cartografiere a teritoriilor „potențial democratice” din perspectiva artiștilor.
Bienala, fondată de Răzvan Ion și Eugen Rădescu, s-a bazat acum pentru prima dată pe un open call, deschis timp de două luni, și pe votul publicului, care a ales artiștii participanți.
Dintre cei aproximativ 500 de artiști înscriși din toată lumea au fost selectați 18 artiști: Timothy Joseph Anderson (US), Andrei Argeșeanu (RO), Raul Bratu (RO), Ezgi Böttger (TR/DE), Baran Caginli (TR/FL), Mircea Ciutu (RO/DE), Regina Costa (PT), Iknur Demirkoparan (TR/US), Alessandro Di Massimo (IT), Gritsku Evghenia (UKR/RO/PL), Cristina Negrariu (RO), Kevin Pawlak (DE), Adrian Piorescu (RO), Oana Popa (RO/CH), Silvia Sarsano (IT), Andrei Tudoran (RO), Alexandra Tudosia (RO/DE), Vangjush Vellahu (AL/DE).
Ei vor expune la Amzei Creative Corner și Galeria Mobius, din Piața Amzei, și la Galeria Creart, din Piața Lahovari. Vor fi prezentate lucrări în diverse medii – de la video și instalație la pictură, fotografie și sculptură, potrivit Curatorial. Bienala Bucureştiului este singura Bienală de artă contemporană din Estul Europei, după cum cum declară fondatorii ei, fiind creată în 2005.
Citiți și: Exclusiv: Sâni și femei extraordinare la Art Safari. Recomandări cum să vezi totul
Scopul Bienalei – nașterea unul areal cultural comun
„Prima ediție a BB a fost în anul 2005 și am încercat să creem un parteneriat trainic intre București – care este mai mult decât un oraș, căci reprezintă un simbol al modului în care politicul se reflectă în toate aspectele vieții – și Europa Occidentală. Făcând totodată conexiunea cu o problemă universală, care nu ia în considerație contextul istoric sau geografic – problema rezistenței în viața de zi cu zi, a traiului și mărunțișurilor cotidiene ca mod de viață în general. BB este o structură ce are capacitatea de a transforma Orașul însuși într-un atelier permanent și într-un câmp de acțiune.
La fiecare ediție am folosit alte spații, care nu erau convenționale sau nu proveneau din zona de artă, încercând să aducem laolaltă publicul acelor spații cu publicul BB, și invers. BB intenționează să încurajeze creativitatea artiștilor, accesul publicului la cultură, propagarea artei și a culturii, dialogul intercultural, precum și cunoașterea istoriei și a moștenirii culturale a popoarelor din Europa și din afara Europei”, sublinia Eugen Rădescu, unul dintre fondatorii Bienalei, într-un interviu.
„Scopul BB este de a stimula nașterea unui areal cultural comun prin asocierea persoanelor, fără a altera pluralitatea și diversitatea națională și regională a acestora”.
Tot Eugen Rădescu dezvăluia că, de la bun început, Bienala a fost gândită ca un eveniment cu deschidere internațională, „astfel am și ajuns mult mai cunoscuți în lume decât în România. Logic. Bienala a creat un parteneriat între București – care este mai mult decât un oraș, căci reprezintă un simbol al modului în care politicul se reflectă în toate aspectele vieții – și Europa Occidentală, făcând totodată conexiunea cu o problemă universală, care nu ia în considerație contextul istoric sau geografic – problema rezistenței în viața de zi cu zi, a traiului și mărunțișurilor cotidiene ca mod de viață în general. BB este o structură ce are capacitatea de a transforma orasul însuși într-un atelier permanent și într-un câmp de acțiune”.
Bienala de artă de la București, fără curator
Anul acesta, prin derularea unui proces de selecție democratic și distinctiv, „Democracy’s Uncharted Territories” se îndepărtează de practicile curatoriale convenționale. Inspirat de complexitățile democrației românești, proiectul explorează conflictele dintre participarea publică și constrângerile sistemelor reprezentative. Baza abordării curatoriale este conceptul de democrație participativă, care pune accent pe implicarea cetățenilor în procesele de luare a deciziilor (Smith, 2009). Acest cadru provoacă rolul tradițional al curatorului ca unic arbitru al meritului artistic, promovând un mediu mai incluziv și mai colaborativ.
Cu toate acestea, recunoaște limitările democrației directe, în care fiecare cetățean are un cuvânt egal în fiecare decizie. În același timp, se analizează utilizarea conceptului de către actorii culturali români atunci când și acolo unde există un interes direct: de exemplu, în România, selecția anumitor oficiali cheie, precum și directori de instituții culturale rămâne nedemocratică, evidențiind potențialul deficiențele participării pure (Stoker, 2006).
În BB11, desemnarea unui curator a fost evitată. Mai degrabă, întreaga echipă BB11 a funcționat ca un comitet de selecție și colectiv curatorial. Artiștii participanți au fost aleși printr-un vot public.
Bienala și practica curatoriatului colectiv
Cuvântul curator vine din latină (cura, curare) şi se referă la acţiunea de a îngriji (ceva sau pe cineva). În secolul al XVIII-lea, curatorul a devenit asociat cu administrarea colecţiei unui muzeu.
„Astăzi, curatorii, alături de artişti, sunt şi povestitori (storytellers) de sine stătători, deoarece ei imaginează, conceptual şi vizual, şi apoi pun în scenă modul în care publicul se întâlneşte cu arta. Curatorii iau decizii cu privire la lucrările de artă care ar trebui expuse, celor ce urmează să fie produse şi la modul în care acestea ar trebui să fie văzute. De asemenea, curatorii decid asupra temelor şi ideilor demersurilor expoziţionale, care urmează să fie experimentate de public”, spune managerul cultural George Pleșu, în Ziarul de Iași.
Potrivit celor scrise mai sus, tema pe care o are Bienala Internațională de Artă Contemporană Bucureștiîn acest an, „Democracy’s Uncharted Territories” nu abordează practicile curatoriale convenționale. Acerst lucru nu reprezintă o noutate. „O evoluţie mai recentă este tendinţa de colectivizare şi descentralizare a figurii curatorului, în special în ceea ce priveşte curatoriatul în instituţiile de artă.
Exemple pot fi întâlnite la Documenta (o expoziţie mondială importantă, care are loc o dată la 5 ani în Germania, la Kassel), a cărei ultimă ediţie a fost curatoriată de colectivul indonezian ruangrupa, sau Kunsthalle Viena, cu noii săi directori, colectivul What, How&for Whom (Ivet Ćurlin, Nataša Ilić & Sabina Sabolović). Practica curatoriatului colectiv îşi are originile în colectivele de artişti, al căror număr a crescut în ultimii zece ani”, potrivit sursei menționate.
O infrastructură ca a marilor bienale din lume
„Bienala Internațională de Artă Contemporană București este singurul eveniment de acest gen din București și din România, construit pe aceeași infrastructură de organizare ca marile bienale din lume (Instanbul, Sao Paulo sau Berlin). Promovează cunoașterea și propagarea culturii – în special în domeniul artelor – prin intermediul cooperării și al schimburilor culturale în interiorul Europei și dincolo de granițele sale, elaborând concomitent strategii ce stimulează înțelegerea reciprocă și oferă posibilități comprehensive din perspective diverse”, mai puncta Eugen Rădescu.
„Printre scopurile noastre se numără studierea legăturii dintre practicile creatoare și dezvoltarea socială și a relațiilor existente între contextul local, cel european și cel global. Programele noastre educaționale promovează schimburile artistice și de idei prin expunerea unor lucrări și tendințe artistice contemporane la nivel local și global. Contopind astfel o viziune de tip internațional asupra artei și a schimburilor culturale”.
Citiți și: Vedete de neratat la DokStation Music Documentary Film Festival
