Odată cu încălzirea globală, pământul care este în prezent “inospitalier” ar putea deveni potrivit pentru agricultură. Această goană după aurul verde ar putea distruge pentru totdeauna zonele sălbatice.
În aproximativ 40 de ani, aproximativ 6,4 milioane km² de pământ de latitudini înalte (de două ori mai mare decât India), acum rece și neospitalier, vor deveni potrivite pentru agricultură. Și asta datorită acțiunii schimbărilor climatice. Această veste ar putea suna ca una bună, însă nu este, conform studiului, publicat pe 19 octombrie în revista Current Biology.
Cercetătorii britanici de la Universitatea din Exeter, Anglia, care au efectuat această lucrare, subliniază un risc major: o mare parte din acest nou teren arabil este astăzi zona sălbatica, integritatea și biodiversitatea lui ar putea fi distrusa ireversibil prin practicarea agriculturii.
O amenințare dublă! Pe de o parte, pentru că are loc într-un context de colaps global al biodiversității, care este la cel mai critic nivel și care nu ar face decât să înrăutățească lucrurile. Pe de altă parte, deoarece aceste medii stochează mult carbon, contribuind la reducerea concentrației de CO2 din atmosferă. Reprezintă, așadar, una dintre cele mai bune apărări pe care le are umanitatea împotriva schimbărilor climatice și a efectelor sale negative.

În cel mai pesimist scenariu al emisiilor de gaze cu efect de seră și al încălzirii globale (scenariul RCP 8.5 al celui de-al cincilea raport de evaluare al IPCC), 2,7 milioane km² de pământ sălbatic, sau 7% din această „sălbăticie” încă conservată pe planetă, în afara Antarcticii, ar fi sub amenințarea dezvoltării agriculturii. În scenariul climatic intermediar (RCP4.5, care corespunde mai mult sau mai puțin cu traiectoria și angajamentele noastre actuale), 1,85 milioane km² din aceste regiuni ar deveni accesibile pentru agricultură, sau 4,8% din terenul sălbatic din afara Antarcticii.
Se spune că terenurile din Alaska sunt printre cele mai favorabile expansiunii agricole
Pentru a măsura întinderea acestor terenuri amenințate, autorii au definit regiunile sălbatice, ca fiind toate zonele libere de orice presiune umană și care acoperă un spațiu continuu de cel puțin 10.000 km². Dar de la începutul anilor 1990, oamenii de știință notează că aproximativ 3,3 milioane de kilometri pătrați din aceste regiuni sălbatice s-au pierdut deja, în principal din cauza expansiunii agriculturii.
Până acum însă, distrugerea sălbăticiei a avut loc mai ales în zonele tropicale. Schimbările climatice, făcând zonele mai apropiate de poli mai “blande”, vor stârni lăcomia unora de a acapara regiunile sălbatice care au fost bine conservate până in prezent. Cele mai importante zone care ar trebui să devină favorabile extinderii agriculturii sunt situate în Alaska, Canada și nordul Rusiei. Dacă luăm în considerare doar aria geografică de peste 60° nord (adică mai mult sau mai puțin regiunea polară, care începe dincolo de 66° latitudine nordică), aceasta reprezintă mai mult de 10 % din terenurile sălbatice care ar putea fi amenințate, chiar în inima Arcticii cum ar fi tundra din Alaska sau pădurile boreale din Canada.
Cum schimbările climatice transformă tundra în teren arabil
Aceste tentații de a se ocupa de terenurile nordice pentru agricultură vor fi cu atât mai puternice cu cât, condițiile continuă să se deterioreze. În cele două scenarii climatice luate în considerare de cercetători, în jur de 6% din terenul adecvat agriculturii nu va mai fi cultivabil până în 2050-2061. Și în aproape toate terenurile arabile de astăzi (95%), cel puțin unele dintre soiurile cultivate, în prezent, nu vor mai putea da randamentele scontate.
Cu o populație mondială care ar putea depașii 10 miliarde de oameni până în 2050, conform Națiunilor Unite (ONU), deteriorarea condițiilor în regiunile apropiate tropicelor riscă să crească dificultățile de aprovizionare. Apariția unor condiții climatice „fără precedent” la tropice, agravarea penuriei de apă, creșterea amplorii și frecvenței evenimentelor extreme vor reduce randamentele agricole și vor duce la o creștere a prețurilor la alimente și la un „risc crescut de insecuritate alimentară și foamete”, avertizează raportul special IPCC.
Impactul încălzirii globale asupra biodiversității și zonele sălbatice
În aceste împrejurări, atracția către noile meleaguri ale “Nordului Îndepărtat” ar putea deveni ireprimabilă. Iar celălalt efect pervers ar fi că acest lucru ar întări controlul țărilor din nord asupra producției agricole. Acest lucru ar exacerba diferența actuală la nivel de securitate alimentară dintre țările dezvoltate din emisfera nordică și țările în curs de dezvoltare de la tropice.
Până atunci, îngustând atenția asupra culturilor cele mai produse din lume (grâu, orez, porumb, cartofi, roșii, trestie de zahăr etc.), concluziile rămân la fel de îngrijorătoare, întrucât toate aceste plante vor pierde zonele de cultivare favorabile din prezent, punând presiune asupra noilor zone sălbatice potrivite pentru cultivarea lor.
În medie, 7,9% din noile suprafețe favorabile pentru aceste culturi în perioada 2050-2061 sunt regiuni sălbatice, cu valori cuprinse între 1,9% pentru orez și 26,9% pentru cartof. Dacă lărgim spectrul la cele cincizeci de culturi cele mai produse din lume, 9,2% din terenurile noi adecvate producției lor vor fi amplasate în regiuni sălbatice, cu o proporție variind de la 0% pentru pescuit până la peste 36% pentru cultura cepei.
Distrugerea acestor ultime ținuturi sălbatice nu este încă inevitabilă, însă. Producția globală de alimente ar putea satisface cererea fără a atinge acest nou El Dorado, chiar și în condițiile dificile așteptate în 2050, cu condiția ca recoltele să fie îmbunătățite, dietele să fie schimbate iar risipa alimentară sa fie redusă.
Mai presus de toate, o pârghie importantă de acțiune se regăsește și în diversificarea soiurilor cultivate. Va deveni din ce în ce mai important să existe sisteme de cultură mixte, mai degrabă decât să se bazeze pe monoculturi mari. Este cu siguranță mai bine pentru biodiversitate, dar este și esențial pentru fermieri să aibă culturi mai rezistente în fața fenomenelor meteorologice extreme în creștere, care pot distruge unele culturi.
Aurul verde în fața schimbărilor climatice, soluție temporară sau o catastrofă ecologică?
Adaptarea sistemului agricol global, păstrând în același timp zonele sălbatice este, prin urmare, posibilă, dar necesită anticipare și acțiune foarte rapidă. Există multă inerție în sistem, ceea ce înseamnă că potențiala amenințare pe care am identificat-o pentru zonele sălbatice nu va fi pe deplin realizată. Chiar dacă, în general, inerția acțiunii noastre rămâne o tragedie în atenuarea și adaptarea la schimbările climatice.
În septembrie, glaciologii au avertizat asupra necesității de a începe să ne gândim acum la protejarea ecosistemelor care se dezvoltă sub topirea ghețarilor. La latitudini mari, este o chestiune de anticipare urgentă pentru a nu fi nevoiti să alegem între securitatea alimentară globală și conservarea teritoriilor „ ultimele încă neatinse” de oameni.
Dr. ing. Daniel BOTANOIU