Impozitarea cu 70% a tranzacțiilor dintre rude are țintă principală stoparea trimiterii banilor din străinătate, deși nimeni n-are curajul să spună, impozitarea a fost introdusă prin Legea nr. 296/2023, aplicabilă începând cu 1 iulie.
Această măsură vizează veniturile nedeclarate de persoanele fizice. Aparent legea se adresează evazioniștilor. Dar, de fapt, legea este o lovitură cruntă dată banilor trimiși de români din străinătate. Deși nici Banca Națională, nici ANAF-ul și nici Ministerul de finanțe nu vor să recunoască, principala țintă a legii 296/23 este stoparea sau mai bine zis confiscarea sumelor venite din străinătate și destinate românilor, care încă mai stau în România. Exodul ultimilor ani, care la final a atins alarmata cifră de 8 milioane de suflete românești ce muncesc în afara granițelor țării trimit aproximativ 9 miliarde de euro pe an în România. Banii intră în țară prin diverse canale: bănci, firme de plată internaționale, cu sacoșa, sau prin alte metode. Deși toate administrațiile ce i-au precedat guvernului Ciolacu s-au întrecut în a lăuda generozitatea românilor care-și ajută rudele din țară, lucrurile nu stau chiar așa. Toți analiștii economici au fost de acord ca aceste sume care intră în piața de consum nu fac decât să ridice în mod artificial produsul intern brut, să sporească capacitatea de cumpărare a românilor fără să aibă în spate o economie reală.
Din punct de vedere economic și fiscal banii pe care românii îi trimit din străinătate sunt o mare pacoste pentru economia românească, alimentând un sistem și așa putred. Motivul este foarte simplu, cele aproximativ 8 miliarde de euro venite din străinătate nu generează nici măcar un leu impozit, nu generează nici măcar un leu contribuție la asigurările sociale, de sănătate sau la pensii. Ele sporesc însă capacitatea de cumpărare a românilor, aruncând pe piață niște bani ce nu pot fi controlați. Era normal ca în aceste condiții Ministerul de finanțe să încerce să găsească o soluție pentru a impozita într-un fel acești bani și iată că a găsit-o. Ilegală, anticonstituțională, dar reală. Dacă, să zicem, ai un copil în Spania care câștigă în mod legal 5000 de euro pe lună din care trimite acasă mamei și tatălui care l-au crescut 3000 de euro, ANAF-ul consideră că, deși banii au fost impozitați la sursă, ei se constituie un venit pentru părinții rămași în România și ca urmare trebuiesc impozitați. Calculul se bazează pe un fals silogism. Orice bani care intră în posesia ta este considerat venit și trebuie impozitat, chiar dacă acești bani au intrat ca un bonus, ca o donație, ca un act de caritate, sumele încasate nefiind consecința unui serviciu prestat, indiferent de natura lui, sigurul care poate fi luat în considerare pentru a fi impozitat.
Sunt pur și simplu bani din cer, dar pentru că guvernul are o foame pantagurlică de bani, iar stoparea cu orice risc a fluxului de numerar ce intră în România pe diverse căi este prioritatea numărul unu a Băncii naționale, cea care face de altfel jocurile în zona monetară, financiară și chiar economică e normal ca guvernul să mulgă această vacă grasă. Măsura este neconstituțională, ilegală și nedemocratică. Cu toate acestea există un fel de ou a lui Columb juridic ce-i poate feri pe cei care primesc bani de la rude, indiferent că vorbim de relația părinți-copii, frate-soră soluția te poate pune la adăpost de abuzurile ANAF. Mâine vă vom prezenta în mod explicit care sunt posibilitățile de a evita impozitarea ANAF, folosind niște căi cât se poate de legale, care îi pot pune la adăpost atât pe cei care trimit bani, cât și pe cei care primesc bani indiferent că stau în România, sau în străinătate.
După o discuție prelungă cu niște avocați specializați în domeniul fiscal am ajuns la concluziile pe care vi le vom prezenta mâine în acest colț de pagină. Hakuna matata!
