Hora Unirii va răsuna pe 24 Ianuarie în curtea Palatului „Alexandru Ioan Cuza” de la Ruginoasa, pentru a celebra Ziua Unirii Principatelor Române. Ce nu știați despre celebrul cântec.
Pentru a celebra împlinirea a 166 de ani de la momentul istoric al Unirii Principatelor Române, Complexul Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, prin Muzeul Memorial “Alexandru Ioan Cuza” din Ruginoasa, vor organiza, în parteneriat cu Primăria comunei Ruginoasa, pe întreg parcursul zilei de vineri, o serie de manifestări cultural-artistice. „Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp “, este citat domnitorul Alexandru Ioan Cuza de organizatori. Potrivit programului, de la ora 10,00, este oficiat un “Te Deum” la Biserica Domnească Ruginoasa, urmat de depuneri de coroane la monumentul funerar al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza; urmând ca de la ora 13,00 să fie dansată „Hora Unirii” în curtea Muzeului Memorial “Alexandru Ioan Cuza” – un moment tradiţional pentru locuitorii din Ruginoasa.
Însă Hora Unirii nu este doar frumosul cântec pe ritmurile căruia dansează lumea când se sărbătorește Unirea (și nu numai). Este un cântec cu sens, ale cărui versuri au fost compuse de Vasile Alecsandri.
Poezia a fost publicată pentru prima oară în anul 1856, în revista lui Mihail Kogălniceanu, Steaua Dunării, iar titlul original era „Hora Unirei”. În același an, versurile au fost puse pe muzică de compozitorul Alexandru Flechtenmacher, transformând acest cântec într-un imn al unității naționale și al entuziasmului patriotic.
În 1856, au avut loc tratativele de la Paris, în urma cărora s-a pus problema Unirii Principatelor, iar la 14 iunie 1856, Alecsandri publica „Horea Unirei”.
Poetul Vasile Alecsandri a fost o figură importantă a Unirii Principatelor Române. Acesta a participat la mișcarea pașoptistă din Moldova și a fost un susținător înflăcărat al ideii de unire. Din exil, poetul a scris poeziile de expresie patriotică: ”Adio Moldovei” și ”Sentinela română”.
„Vasile Alecsandri a fost un om politic de anvergură al vremii sale, fiind implicat în majoritatea evenimentelor cruciale petrecute atunci în România. A sprijinit Revoluţia de la 1848, ajungând un adevărat lider spiritual al acesteia şi a încurajat Unirea Principatelor. Mai târziu, este unul dintre apropiaţii curţii regale, îndeplinind paralel şi funcţia de ministru al României la Paris. Premiile primite pentru poezie au fost numeroase, iar elogiile s-au făcut simţite şi peste hotare, mai ales în Franţa, unde i s-au organizat sărbătoriri solemne de către societatea locală a poeţilor. Peste tot a predominat sinceritatea sa, rămânând un om modest în ciuda succeselor sale.
A fost şi o persoană milostivă, eliberând toţi romii care erau sclavi pe moşia sa, după moartea tatălui său, un gest foarte nobil al vremii”, potrivit Pr. Adrian Agachi.
Hora Unirii – „Hai să dăm mână cu mână”
Una dintre cele mai frumoase poezii scrise de Vasile Alecsandri este, fără îndoială, „Hora Unirii“. Aceasta a fost creată cu ocazia Unirii Principatelor şi este un elogiu profund al neamului român.
„Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inimă română,/ Să-nvârtim hora frăţiei/ Pe pământul României!/ Iarba rea din holde piară!/ Piară duşmănia-n ţară!/ Între noi să nu mai fie/ Decât flori şi omenie!/ Măi muntene, măi vecine,/ Vină să te prinzi cu mine/ Şi la viaţă cu unire,/ Şi la moarte cu-nfrăţire!/ Unde-i unul, nu-i putere/ La nevoi şi la durere./ Unde-s doi, puterea creşte/ Şi duşmanul nu sporeşte!/ Amândoi suntem de-o mamă,/ De-o făptură şi de-o seamă,/ Ca doi brazi într-o tulpină,/ Ca doi ochi într-o lumină./ Amândoi avem un nume,/ Amândoi o soartă-n lume./ Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,/ În noi doi un suflet bate!/ Vinâ la Milcov cu grăbire/ Să-l secăm dintr-o sorbire,/ Ca să treacă drumul mare/ Peste-a noastre vechi hotare,/ Şi să vadă sfântul soare/ Într-o zi de sărbătoare/ Hora noastră cea frăţească/ Pe câmpia românească!“ („Poezii“, Editura Gramar, pp. 68-69) .
Citiți și: Dacă Eminescu ar fi cyborg? „Ar termina cu ăștia de la putere”
