O directivă europeană dată undeva la începutul lunii ianuarie, dar care a început să scoată colții la vreo câteva luni după, este legată de interzicerea unor arome care, zic ei ar dăuna grav sănătății. Nu am reușit să găsesc pe nicăieri care sunt alea, dar vă spun sigur că sunt arome de căpșuni, de portocale, de vanilie, de ciorapi noi de teniși chinezești și multe multe altele. Cel mai rău mă doare la papilele gustative faptul că este interzisă aroma de fum. Adică, adio cârnăciori afumați, adio șunculiță, adio brânză afumată, adio ciuperci afumate și adio orașul Afumați.
Uniunea Europeană ia, dar nu pune nimic în loc
Poate papilele mele gustative nu s-ar fi răzvrătit atât la aflarea acestei vești și pentru faptul că au luat una după ceafă de la rațiune, care le-a spus: “Bă tot ce este sintetic face rău la sănătate”. Ideea nu e asta. Aș fi salutat-o cu 12 lovituri de tun, dacă ea ar fi fost într-adevăr benefică pentru organism, pentru comerț, pentru patrie, pentru popor, pentru pacea in lume. Problema este că într-un alt context Uniunea Europeană a restricționat și tăierea lemnelor, băgând astfel în ceață producătorii de mezeluri de brânzeturi și de alte afumături, care se văd deposedați de materia primă a afumătorilor. Afumarea, alături de conservarea prin sare are o tradiție de câteva zeci de mii de ani și este asociată cu vânătoarea, cu păstrarea în condiții decente a produselor, nu numai din carne, încă de pe vremea când frigiderul era o utopie. La țară șuncile afumate se păstrau undeva aproape de acoperiș, pentru că, dacă vă duceți la Muzeul Satului să vedeți, cele mai vechi case nu aveau tavan. Șuncile se mai păstrau și în pod iar gradul de bogăție a unei familii era dat de numărul de șunci pe care le vedeau musafirii când ridicau privirea către cer. O mare universitate americană, cred că Berkley, a pus gustul de afumat pe locul întâi în ceea ce privește aplecarea poporului către mirosit arome. Șunculița afumată sau baconul au fost considerate zeițele tuturor aromelor și au bătut de departe aromele de cacao, ciocolată, vanilie, pui cu gutui, sau porumbelul păcii. Interzicerea aromelor alimentare dă una direct la glezne producătorilor de diverse chestii, ca de exemplu pufuleți cu aromă de șuncă sau de cașcaval, chipsuri cu aroma de corcodușe sau mai știu eu ce alte năzbâtii. Reducerea cantitativă a alimentelor afumate artificial va ridica până la cer prețul celor afumate natural și, așa cum am mai spus mai sus, restricționarea lemnului, în special de fag, va face accesibile produsele afumate doar pentru un număr restrâns de cetățeni cu dare de mână.
Până acum nici un gigant al industriei alimentare n-a ieșit să ia apărarea cârnaților afumați și nici un producător nu s-a dus să protesteze la Bruxelles în favoarea păstrăvului afumat, a celebrului jamon iberico, a multiplelor derivate de carne și brânzeturi puse la afumat. Pe de o parte (adică partea dreaptă cum vii dinspre Adunații Copăceni) ideea de interzicere a aromelor sintetice este benefică. Pe de altă parte (adică pe partea stângă cum vii de la Adunații Copăceni) această decizie va restrânge și mai tare gama de produse pe care cetățenii europeni le vor cumpăra. Și dacă stau să mă gândesc că vecinii mei și-au făcut în garaj afumătoare la rece și că mai știu niște exemple de gospodari cu afumătoare pe balcon, va veni și timpul în care cașcavalul afumat, scăricica, șunculița, pieptul de pui, scrumbia de Dunăre și multe altele se vor vinde pe sub mână, sau vor fi afumate acasă. Aștept și momentul în care pompierii vor veni să-ți dea amendă pentru că ți-ai făcut afumătoare în spatele casei și Uniunea Europeană să interzică acasă o tehnică de conservare veche de câteva zeci de mii de ani. Ceea ce dovedește că imbecilitatea și lipsa de viziune Europeană este atât de mare, încât depășește nu numai limitele bunului simț, ci și istoria.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveți fier de călcat afumat și berze cu împământare.
CITIȚI ȘI: Gică Contra: “Cum te poate băga cozonacul la pârnaie” (oficiuldestiri.ro)
