Miercuri, în sala C.A. Rosetti de la Palatul Parlamentului a avut loc decernarea premiilor literare ale gigantului editorial Bookzone. Sub umbrela sloganului „Cartea e televizorul oamenilor inteligenți”, au fost premiați mai mulți cetățeni care le iau pe astea cu scrisul și care au vândut în România spre suta de mii de exemplare fiecare. Pentru că locurile au fost limitate și știu că te mănâncă pielea curiozității sa afli cum a fost, am să-ți povestesc.
Lui Dumitru Constantin Dulcan i-a fost intreruptă povestirea pentru că Florentina Fântânaru obosise să stea pe tocuri
După ce invitații au trecut de cerberii de la SPP, altfel amabili și binevoitori și și-au scăldat privirile pe titlurile unor cărți oferite spre a fi cumpărate, a început și spectacolul „Premiilor literare Bookzone”, care a adunat în sală mai multe personalități decât vezi tu la televizor vineri după amiază la toate posturile de știri. După ce un domn, (pe care am uitat cum îl cheamă) a cântat cu aplomb, dar cam repezit niște canțonete, organizatorii au trecut la treabă și au început să dea premii. Nu stau să le înșir pe toate acum că nu mai termin până mâine cu scrisul. Dacă vreți să le aflați intrați pe site-ul bookzone.ro și le găsiți acolo cu explicații cu tot. Am să scriu numai de momentele cu adevărat emoționante sau penibile, ca au fost si din astea, care ar fi făcut să toarcă de plăcere și pisica doamnei Yvonne, care nu mai are televizor de vreo cinci ani și care citește tot ce-i pică în mână, indiferent dacă vorbim de rețete de cartofi prăjiți sau tratate de fizică cuantică. Cea mai bună carte de ficțiune a fost a unei dudui care nu e de la noi din localitate: „Cât timp înfloresc lămâii”. La următoarea tura a fost premiată cartea fascinantului Dumitru Constantin Dulcan, care se numește “Calea autovindecării”, o carte pe care am să dau fuguța să o cumpăr. Unul din momentele penibile ale serii a fost cel în care o doamna care oferea premiile l-a întrerupt pe profesorul Dulcan și a proțăpit -o la microfon pe Florentina Fântânaru, explicând asistenței că pe duduie o dor picioarele și nu mai poate să stea pe tocuri (de parcă ar fi pus o cineva să nu vină în teniși). Răbdător și cu înțelegere, fascinantul profesor Dulcan a povestit un eveniment în care a avut posibilitatea să testeze pe propria piele puterea vindecătoare a gândului.
„Biblia pentru copii” scrisă de părintele Necula de la Sibiu a luat premiul cărții pentru copii, iar părintele Necula a luat și dus la Sibiu aplauze la sacoșă prin cuvintele emoționante și zămislitoare de Duh Sfânt pe care le-a rostit. A urmat ca un oarecare doctor Cezar care a vorbit de nu s-a mai terminat despre niște chestii care cât e el de doctor, îl depășesc cu viteză. N-am urmărit chiar tot, că m-am plictisit și am preferat să ies să vorbesc la telefon despre probleme ce nu suporta o amânare. Un alt moment de vârf al premiilor a fost apariția pe scenă a neurochirurgului Leon Dănăilă, care la 92 de ani are mintea mai vie și mai pătrunzătoare decât tot anul V de la Facultatea de Medicină. Profesorul a vorbit despre cartea sa, care chiar dacă are un titlu mai greu de înțeles pentru ascultătorii lui Florin Salam și anume “Neuroplasticitatea, secretul longevității”, e fascinantă, deși tratează un subiect care nu prea mai e interesat de cei care s-au mutat permanent la Bellu sau Ghencea 2.
Un șir de momente penibile a oferit anostul prezentator Mihai Morar, care are mai puțin umor decât câinele meu. Penibilul maxim l-a atins cu o glumă demnă de muncitorii de pe șantierul podului de la Brăila. El i-a spus unui domn premiat (am uitat care) că nu se poate apropia de domnia sa pentru că e răcit, debitând: „În comparație cu dumneavoastră, eu sunt un mucos.”, definindu-și astfel exact și poziția pe care o are în media.
Florin Piersic a dat lectii de public speaking
Momentul serii a fost semnat de Florin Piersic, care a venit îmbrăcat în costum de piele, ca un motociclist al spiritului ce se află. El a făcut mișto de tot ce i-a intrat în raza vizuală, de profesorul Vlad Ciurea, de colegii de breaslă, de cei care-l invită la evenimente și nu-i dau bani și chiar și de subsemnatul. Monologul lui Florin Piersic este un exemplu de public speaking și de discurs motivațional, iar papagalii care se cred meșteri în ale actoriei și iși smulg penele prin sesiuni de stand-up comedy, care sunt de râsul viespilor castrați. Ar trebui să ia notițe de la Florin Piersic. La 88 de ani e mai viu și mai haios decât toți găinarii tineri în ale comediei. În pauza care a urmat, am băut o sticlă de apă de la Aqua Carpatica (care a fost unul din sponsori), că mi-era sete și am mâncat niște delicioase chestii mici, ba cu somon, ba cu nu știu ce cremă de brânză, care mi-au mers direct în intestinul subțire, că nu mâncasem la prânz. În rest nu mai știu ce s-a întâmplat, că se făcuse târziu și a trebuit să mă duc acasă să scot câinele la plimbare. Dar, dacă vă interesează subiectul în mod deosebit, puteți intra pe bookzone.ro unde puteți să comandați și niște televizoare pentru oameni inteligenți, adică niște cărți. Eu am tot luat de acolo și aș mai lua.
Acestea fiind zise, Gică Contra vă urează să aveți „cărți de joc vorbitoare”, cum spunea Pietro Aretino, poetul ăla mare cu barbă, de l-a pictat Tizian pe la o mie cinci sute și un pic și televizoare cu prefață.
CITIȚI ȘI: GICĂ CONTRA: „Firea, Burduja și Rareș Bogdan, oițe cuminți în turma Alianței” (oficiuldestiri.ro)