Știrile despre caniculă sunt zilele acestea în mainstream. Hai să vedem de ce se exagerează cu știrile despre caniculă, pentru că nici soarele nu e atât de strălucitor, nici aerul nu e atât de fierbinte și nici lucrurile nu stau chiar atât de prost, atâta vreme cât putem băga ceva în priză (mai puțin degetele). Canicula a fost și este o componentă fundamentală a verii. Nu să te aștepți să schiezi în luna august la Poiana Brașov, sau să dai zăpada din fața blocului în luna iulie. Exagerările cu canicula sunt legate de percepția colectivă și sunt o subtilă modalitate de manipulare a publicului inducând frică, nesiguranță și dependență.
Canicula din anul acesta nu crapă pământul în două
Deși distinsele doamne de la ANM țipă ca din gură de șarpe că este cea mai toridă vară pe care am avut-o de când să fac măsurători, lucrurile nu stau chiar așa. Îmi aduc aminte că în copilărie și în adolescență pe vremea când mă bronzam la nudul gol în 2 Mai, exact în această perioadă, că tocmai terminasem examenele găseam prin buzunarele termometrelor temperaturi de 40 până în 45 de grade.
Mai încoace, prin anii ’90, au fost perioade în care termometrele s-au cățărat pe scara lui Celsius până aproape de 45°. Și asta în București, unde la un moment dat puteai să faci ochiuri pe asfalt dacă ți se făcea foame și aveai materie primă. Nici seceta și nici căldura nu au atins maxime istorice. Povestea asta cu exagerarea acopera alte dubiecte grele legate de pensii, de datoria externă si de multe altele. Iată ce mi-a trimis un prieten pe WhatsApp ca să nu cred cumva că trăiesc o caniculă istorică.
Nici canicula nu mai e ce a fost
,,Iată ce putem citi în ziarul englez, The Ampshire Adversiter din Southampton, din 17 iulie… 1852:
În 1132, în Alsacia, izvoarele au secat iar fluxurile s-au uscat. Rinul putea fi traversat pe jos.
În 1152, căldura era atât de intensă încât ouăle puteau fi gătite în nisip.
În 1160, în bătălia de la Bela (Ungaria), un număr mare de soldați aumurit din cauza căldurii excesive.
În 1276 și 1277, în Franța, recolta de ovăz și secară a fost complet distrusă de căldură.
În 1303 și 1304, Sena, Loara, Rin și Dunărea puteau fi traversate pe jos.
În 1393 și 1394 un număr mare de animale au murit, iar culturile au fost distruse din cauza căldurii.
În 1440, căldura a fost excesivă.
În 1538, 1539, 1540 și 1541 râurile europene au fost literalmente secate.
În 1556 a existat o secetă răspândită în întreaga Europă.
În 1615 și 1616, valul de căldură a lovit Franța, Italia și Țările de Jos.
În 1646 au existat 56 zile consecutive de caniculă în toată Europa.
În 1676, din nou căldură excesivă.
Aceleași evenimente s-au întâmplat din nou în secolul 18:
În 1718 nu a existat nici o ploaie între aprilie și octombrie.
Culturile au fost arse, râurile au secat, iar la Paris, teatrele au fost închise din ordinul prefectului poliției datorită temperaturilor excesive. Termometrul înregistra 36 grade Réaumur (45 grade C) la Paris. În grădinile și suburbiile arondate, pomii fructiferi au înflorit de două ori în timpul sezonului.
Temperaturile din 1723 și 1724 au fost extreme.
În 1746, vara a fost atât de caldă și uscată încât culturile au fost literalmente calcinate. Timp de câteva luni nu a existat nici o picătură de ploaie.
În 1748, 1754, 1760, 1767, 1778 și 1788 căldura de vară a fost excesivă.
În 1811, anul cometei, vara a fost foarte călduroasă iar vinul foarte bun, inclusiv în Suresnes.
În 1818 teatrele pariziene au rămas închise timp de o lună din cauza căldurii excesive, căldura ajunsese la 35 grade C.
În 1830, când a avut loc lupta, termometrul a afișat temperaturi de 36 grade C pe 27, 28 și 29 iulie.
În 1832, în timpul insurecției din 6 iunie, termometrul a indicat o temperatură de 35 de grade.
În 1835, Sena era aproape secată.
În 1850, în iunie, în timpul celei de-a doua epidemii de holeră a anului, termometrul afișa 34 de grade.”
Acesta este într-adevăr un fragment din ziarul din 1852 și nu de la nu știu ce site conspiraționist.
Istoricul Emmanuel le Roy Ladurie a dat un interviu în Libération în timpul caniculei din 2003 (și redifuzat în august 2018) despre canicula din 1718, care a ucis 700.000 oameni!
Libération consideră cartea sa, „Istoria climei” (Flammarion 1967) o carte de referință în această privință, pentru combaterea teoriei încălzirii globale. Publicat în 1967, într-un moment în care nu exista nici o discuție despre încălzirea globală, eminentul autor al acestei cărți nu poate fi acuzat că voia să pună piedică tendinței de astăzi. O puteți găsi pe Internet pentru 9 euro. La acest preț, nu trebuie să ne privăm de puțină instruire.
Libération ar fi devenit astfel complice cu clima-realiștii, cei care îndrăznesc să reamintească importanța ciclurilor naturale, fără a da vina doar pe CO2, un gaz cu efect de seră parțial de origine antropogenă?
De subliniat este că în momentele în care nu era încă nici cel mai mic indiciu că va începe Revoluția Industrială (cu al său CO2, gazul vital, care acum e prezentat ca un poluant), au existat deja multe valuri extreme de căldură, precum și secete catastrofale, care au condus la sute de mii de decese…
Nu mai înțelegem nimic despre relația CO2/temperatură care ni se cere să o socotim o dogmă indiscutabilă.
Este adevărat că ne confruntăm cu un val de căldură foarte puternic și neobișnuit, dar, evident, nu este nimic nou sub soare!
PS: Amuzați-vă tastând „sècheresse 1718” pe Google și veți afla mult mai multe informații (cu excepția cazului în care doriți să rămâneți cu certitudinea că valul de căldură curent este un fenomen excepțional, care nu a mai existat niciodată în istorie, fiind cauzat de activitatea umană.
Astăzi, Gică Contra vă ureaza sa aveți 45 de grade in suflet și răcoare la picioare.
CITIȚI ȘI: Pensiile pentru persoanele cu handicap sunt o escrocherie (oficiuldestiri.ro)
