Tot scormonind cu bățul minții printre știrile calde, cum e cozonacul de Paște, am descoperit la site-ul la care scriu o știre care mi-a dat bolboroseli intelectuale și m-a făcut să mă gândesc cu vreo 20 de cm mai adânc, la tot absurdul ăsta în care plutim, ca albușul de ou în laptele de pasăre. (Apropo. N-am mai mâncat de vreo 30 de ani lapte de pasăre și nici nu știu dacă voi mai mânca vreodată că n-are cine să-l facă). Știrea zice ca șoferii să fie atenți în momentul în care mănâncă cozonac cu prea mult mac, că pot ieși pozitivi la testul antidrog, dacă se încumetă să mai plece cu mașina la drum.
Macul și cânepa sunt restrcționate în România
Povestea asta cu macul mi-a trezit din somn niște amintiri extrem de neplăcute. Dar întâi, hai să vedem ce e cu cozonacul halucinogen. Macul face parte din familia opiaceelor, iar din mac se extrage opiul, care la rândul lui este distilat în heroină, una dintre cele mai puternice substanțe halucinogene. Cultura asiatică, mai îngăduitoare cu ființa umană, s-a făcut că nu prea bagă în seamă opiaceele ca ceva de rău. Dimportivă. Ba, prin secolul XIX consumul de opiu era de fițe și la mare cinste în Europa, mai ales în Marea Britanie, de unde a făcut Țup Țup până în America unde a devenit o adevărată belea. Englezul Thomas De Quincey are și un roman pe tema asta. “Confesiunile unui opioman englez” îi zice. Și uite așa, macul, care te face să faci nani bine de tot, a ajuns pe lista neagră a plantelor care trebuiesc cultivate cu nu știu ce derogari. Adică, dacă ți-a făcut mamițica sau tanti Mița cozonac îndesat cu mac din ăla bun, sau Baigli unguresc (din care aș mânca până la stadiul “Colebil avansat”) și vrei să dai o tură cu mașina, riști să ajungi direct la pârnaie, fiindcă că poți fi acuzat că ai consumat droguri. Evident că te poți dezvinovăți.
Asta înseamnă analize, înseamnă dus la spital și tu și cozonacul și tot tacâmul: Poliție, Parchet și așa mai departe. Până la final adevărul din cozonac va ieși la iveală, dar asta costă și timp și bani. Te costă pe tine și pe săracul milițian, pardon polițist, care își face datoria. Până vor ajunge aparatele alea de ți le bagă ăștia în gură să sufli, să fie atât de sofisticate, încât să facă diferența între drogurile adevărate și covrigii cu mac, mai e cam de la Piața Unirii până în Place de la Concorde, la Paris. Din aceeași familie de probleme face parte și cânepa. Acum vreo 30-40 de ani, această plantă benefică pentru industrie și popor, dar nu numai (uleiul de cânepă este unul dintre cele mai utile pentru sănătate, ca să nu mai vorbim de canabidiol, extras din cannabis indica, adică din marijuana, care este un adevărat elixir pentru corp, inimă și literatură) era cultivată pe zeci de hectare în România. De când a venit Uniunea Europeană și ne-a pus piciorul în prag, ca să cultivi cânepă îți trebuie mai multe acte decât ca să te însori și deși cannabis indica, pe numele ei de fată marijuana are o altă amprentă pe analizorul spectral de gaze, decât cannabis sativa, zisă și cânepă banală, adică aia din care se fac frânghii și se făceau saci pentru porumb, sfori și țesături de țineau cu sutele de ani, fraierii noștri de la Ministerul Agriculturii le-au cam băgat la grămadă, așa că în România, a cultiva cânepă obișnuită e spre infracțiune. Asta ne arată cum absurdul se strecoară ușurel pe sub ușă, în viața de zi cu zi și cum niște banale produse, sau obiceiuri, devin ilegale doar pentru că așa văd niște speriați de iepuri. Și uite așa, cu cârca plină de prejudecăți, România a ajuns să fie una dintre cele mai mari piețe de desfacere a drogurilor din Europa și o placă turnantă de importanță majoră.
Până la soluționarea spinoasei probleme a cozonacului cu mac, Gică Contra vă urează să aveți plăcintă umplută cu mâna și potcoave de cai putere.
CITIȚI ȘI: Gică Contra: Indicele economic românesc covrigul cu semințe (oficiuldestiri.ro)
