Există „creaturi” specifice culturii tradiționale românești, așa cum există „creaturile” de Halloween. Fiecare cu ale lui, dar în ceea ce privește folclorul românesc și nu numai, tot ceea ce înseamnă creaturi fantastice e impresionant.
Tradiții și obiceiuri străvechi, nopți cu lună plină, creaturi fantastice ale întunericului, legende înfiorătoare – toate acestea alcătuiesc ingredientele unei prime expoziții dedicate imaginarului bestiar în cultura română: Vampiri și vârcolaci, curator: Cristian Vechiu. Expoziția cu „bestiile românești” începe chiar de Halloween, pe 31 octombrie și se sfârșește pe 17 noiembrie. „Mai înfricoșător ca Halloween-ul: folclorul românesc!”, scrie Art Safari pe Facebook, cu prilejul acestei expoziții.
Astfel Vechiu propune în cadrul Art Safari, la Palatul Dacia-România din Capitală, o imersiune în imaginarul românesc, pe motivul întemeiat că, deși a acaparat întreaga lume vestică, Halloween-ul, „cu practicile și cutumele sale”, își găsește ecouri și în impresionantul folclor românesc. În care legendele și credințele populare abundă de creaturi și de personaje înfricoșătoare. Acesta este „imaginarul bestiar”.
„Expoziția Vampiri și vârcolaci vizează – după cum o spune și numele – unele dintre cele mai captivante figuri ale fantasticului macabru. De la cronicile istorice nefavorabile controversatului domnitor Vlad Țepeș (care au inspirat crearea personajului vampir din romanul Dracula al lui Bram Stoker) și până la tradițiile populare despre vârcolaci și strigoi (acești zombi ai folclorului local), creaturile supranaturale au captivat imaginația colectivă timp de secole și au marcat apariția unor credințe și practici populare ale căror urme încă dăinuie în spațiul rural autohton”, spune Cristian Vechiu.
Halloween versus spațiul românesc
Potrivit explicațiilor lui Vechiu, această expoziție inedită le oferă vizitatorilor ocazia să exploreze aceste ființe ale fantasticului macabru, nu doar prin prisma ficțiunii (unde găsim reprezentări variate: poemul lui Mihai Eminescu, Strigoii, poezia Strigoiul a lui George Coșbuc, Noaptea Sfântului Andrii, de Vasile Alecsandri, nuvela Schimnicul a lui Vasile Voiculescu sau Domnișoara Christina, de Mircea Eliade), ci și prin lentila artelor vizuale (fie că vorbim despre artă populară, modernă sau contemporană).
În cadrul expoziției se vor regăsi obiecte populare (precum melița și ragila) din colecția Muzeului Național al Țăranului Român, măști tradiționale (așa-numitele „măști de drac”) din colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, sau animale împăiate din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. Vor fi și ilustrații, referințe moderne din cinematografie, din istorie și din literatură și lucrări semnate de artiști consacrați, precum Corneliu Baba, Tara von Neudorf, Roman Tolici, Ioana Bătrânu și alții.
Dincolo de obișnuitele clișee occidentale, inclusiv de Halloween, cu care sunt asociați vampirii și, prin consecință, și spațiul românesc „expoziția vine să înfățișeze publicului diferitele ipostaze ale unor creaturi realmente specifice culturii tradiționale românești. Vampiri și vârcolaci se dovedește, astfel, și un bun pretext să (re)descoperim originile acestor creaturi, dar și modul cum ele continuă să nască povești și să provoace imaginația”, mai spune Vechiu.
Vârcolaci și pricolici în „folclorul românesc”
Mitologia românească abundă în povești stranii despre vârcolaci și pricolici. Un vârcolac este un animal din folclor care se poate schimba din om în lup și înapoi din nou și se crede că va consuma carne sau sânge uman. Luna plină se spune că își exercită magia asupra celor care sunt atinș de un greu blestem. Este vorba de licantropi, in special oameni-lupi, care în nopțile cu lună plină își leapădă pielea umană și conștiința și se transformă într-o bestie.
Potrivit credințelor populare românești, vârcolacul este o ființă malefică, un om transformat într-o creatură feroce, care se hrănește cu lumină. În timpul unei eclipse, se spune că vârcolacul încearcă să devoreze soarele sau luna, cauzând întunecarea cerului.
În unele regiuni ale țării, oamenii făceau zgomote puternice, băteau în oale și tigăi sau trăgeau clopotele bisericilor pentru a-l speria și a-l alunga. Alte tradiții susțineau că rugăciunile și posturile severe erau necesare pentru a opri această creatură să distrugă lumina cerului.
Măști de la noi și măști de Halloween
Deși astăzi știința a explicat pe deplin fenomenul eclipsei, această legendă trăiește încă în memoria colectivă a multor comunități rurale, fiind povestită cu emoție și fascinație la adunările de seară, după cum relatează multe culegeri de folclor românesc, respectiv tradiții românești.
Cât privește „măștile de drac” care vor putea fi văzute în cadrul expoziției de la Palatul Dacia-România, “în spaţiul românesc, masca este întâlnită atât în momentele cheie din viaţa omului – naştere, nuntă, înmormântare, cât şi în cadrul obiceiurilor din vremuri îndepărtate, jucând numeroase roluri: apotropaice, de purificare, magie, de comunicare cu spiritele strămoşilor, de invocare a duhurilor pentru fertilitate şi rodnicie, fiind folosită iniţial la practicarea vânătorii, iar mai apoi că simbol în cadrul riturilor. Masca avea caracter laic şi funcţii care cuprindeau valori mitice, apotropaice şi sociale. Cu timpul, funcţiile şi caracterul măştii au suferit modificări esenţiale”, spune muzeograful Gabriela Filip din cadrul Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş.
În ceea ce privește măștile de Halloween, sărbătoarea provine din vechiul festival celtic și chiar înainte de asta. În acele vremuri, un bărbat își picta pe față o mască cu cenușă înnegrită de la focul sacru și se transforma într-o ființă înfricoșătoare. Se credea că aceasta este ultima noapte în care morții se vor răzbuna înainte de a merge mai departe, așa că oamenii purtau măști și costume pentru a nu fi recunoscuți, pentru a speria spiritele rele și pentru a le împiedica să intre în case. Ei credeau că este important să onoreze morții, așa că Halloween-ul s-a dezvoltat de la ritualul păgân la noaptea de „petrecere”.
Citiți și: Halloween sau Ziua Morților: tradiții, obiceiuri și semnificație
