La câteva ore după ce am ridicat pe site-ul oficiuldestiri.ro știrea potrivit căreia programul E-factura bagă economia națională la balamuc, am primit câteva telefoane de la prieteni cu firme de contabilitate, care mi-au spus că minunatul program electronic de facturare e blocat de câteva zile.
Nefuncționalitatea programului unic de facturare blochează o mare parte din activitatea financiară a României
Așa cum bine intuiam, gândit pe genunchi și scris pe șervețel, pe colțul biroului ministrului de profil, programul E-factura s-a transformat în programul E-făcătura, fiind doar o nouă tentativă a guvernului Marcel Ciolacu de a se lăuda în fața celor de la Bruxelles, a poporului credul și a rarilor investitori străini, cum că România începe să scoată bocancii din nămolul fiscal și să asfalteze drumul către normalitate. Sistemul unic de facturare e blocat de două săptămâni, iar la ora la care scriu, finanțiştii încă băgaseră cheia în contact. În condițiile economice actuale ale României, tentativa de fiscalizare totală este la fel de inoportună și utopică, precum tentativa de a construi o navetă spațială la fabrica de vagoane din Arad. Cei care au dat cu stângul în dreptul fiscalității sunt tocmai aceia care au cerut și primit de la păstorul guvernamental Boloș, în toamnă, o mărire de salariu de 40%. Economiștii de la ANAF și cei de la Ministerul de Finanțe au încă senzația că economia națională joacă așa cum cântă ei. Blocarea sistemului fiscal E-facturare provoacă pagube imense, destabilizează ireversibil relațiile fiscale dintre societăți și aduce un prejudiciu mare cât stejarul din Borzeşti întregii societăți. Gândit pentru un control total asupra activității economice, atât private cât și de stat, utopica fiscalizare nu este, de fapt, decât o nouă modalitate de a pune presiune pe micii şi medii producători și a crea o nouă pârghie cu caracter punitiv. Faptul că programul E-factura are capăt de linie pe 31 decembrie 2026, mă face să mă gândesc la un experiment european, dovedind încă o dată că hamsterul românesc este din nou pus la încercare.
Ministrul Boloș se spală pe mâini cu aghiazma scuzelor de eşec
Unul dintre artizanii acestui proiect care poate concura lejer cu scenariile filmelor SF este actualul Ministru de Finanțe, Marcel Boloș, care are legătură cu domeniul financiar cât are câinele meu cu parcarea laterală cu spatele. Pupilul politic al edilului orădean Ilie Bolojan, legat de șireturi de extrem de influentul grup de la Cluj, Marcel Boloș, este unul dintre cei mai slabi miniștri de Finanțe pe care i-a avut România vreodată. Nedispuşi să-și asume eșecul și să repună fiscalizarea la locul ei, pentru că deocamdată sistemul nu poate înghiți câteva milioane de facturi pe zi, Ministrul de Finanțe aruncă vina prin diverse alte curții. Geniile financiare de la ANAF, care cred că economia e un fel de jucărie teleghidată pe care o duci tu unde vrei, încearcă să minimalizeze gravitatea importanței nereuşitei. Blocarea sistemului de facturare globală arată, încă o dată, că guvernul Ciolacu face aproape tot pompieristic și după ureche. Eșecul programului E-Factura, alături de eșecul negocierilor cu demonstrații fermieri și transportatori, alături de pierderea unei bune părți de bani din PNNR, alături și de alte neajunsuri și întârzieri în atingerea țintelor asumate atât prin PNRR, cât și prin programul de guvernare (apropo – Există un program coerent de guvernare?), demonstrează faptul că actuala clasă politică nu are în portofoliu un organizator de forță, care să poată să strângă în jurul său o echipă capabilă să scoată România din recesiunea în care tocmai a intrat. O Românie stoarsă, jefuită, mințită și înșelată!
Soluția e cunoscută, dar nu se doreşte a fi aplicată
În condițiile în care sute de tiruri intră lunar, fără să fie vămuite, cu marfă din Turcia, Iran, Irak sau mai știu eu de unde, în condițiile în care prin portul Constanța trec mărfuri de miliarde de euro tot nevămuite, în condițiile în care piața neagră a înflorit mai abitir decât cireșii în luna mai, E-factura este un fel de a pune apă dintr-un butoi în altul cu strecurătoarea. Soluția e una singură. Destructurarea mafiilor din agricultură, din comerț, din zona muncii la negru, toate cu capi în lumea politică, întocmirea de dosare penale pentru funcționarii vamali care permit evaziune financiară de miliarde şi întocmirea de dosare penale pentru toți funcționarii din aparatul de stat, care se fac vinovați de favorizarea infracțiunilor economice.
Doar așa putem extirpa tumorile canceroase ale unei economii bolnave de încrengături mafiote, de nepotism de partid și putem pune economia pe bazele sănătoase ale concurenții normale.
Gică Contra vă urează azi să aveți plăcinte umplute cu vise și apă aplatizată la laminor!
