Fluorul a fost adăugat în apa potabilă de mai multe decenii, fiind considerat o măsură eficientă pentru prevenirea cariilor dentare. Totuși, un nou studiu realizat de Karolinska Institutet din Suedia ridică îngrijorări privind efectele sale asupra dezvoltării creierului, în special în timpul sarcinii și în primii ani de viață ai copiilor. Studiul sugerează că expunerea la fluor ar putea influența dezvoltarea cognitivă a copiilor, ceea ce adâncește o dezbatere existentă de mult timp.
Fluorul în apa potabilă și posibilele sale efecte asupra dezvoltării creierului
Fluorul se găsește în mod natural în multe surse de apă, dar nivelurile acestuia sunt, de obicei, prea scăzute pentru a preveni eficient cariile dentare. În scopul de a reduce incidența problemelor dentare, multe țări, printre care Statele Unite ale Americii, Canada, Australia și Irlanda, au început să adauge fluor în apa potabilă, cu un nivel standard de aproximativ 0,7 mg pe litru, considerat optim pentru sănătatea dentară. Deși această practică este considerată o măsură cost-eficientă de sănătate publică, există în continuare îngrijorări legate de potențialele efecte adverse asupra sănătății.
Maria Kippler, profesoară asociată la Karolinska Institutet, afirmă că studiile recente sugerează că chiar și concentrațiile scăzute de fluor pot influența dezvoltarea timpurie a copiilor, ceea ce face ca adăugarea fluorului în apa potabilă să fie o problemă controversată.
Pentru a înțelege mai bine cum influențează fluorul dezvoltarea creierului, cercetătorii s-au concentrat asupra unei zone rurale din Bangladesh, unde fluorul pătrunde în mod natural în apa potabilă. Aici, cercetătorii au studiat 500 de mame și copii pe o perioadă lungă de timp, urmărind expunerea acestora la fluor prin analiza probelor de urină. În plus, copiii au fost testați la vârstele de cinci și zece ani pentru a le evalua abilitățile cognitive, inclusiv gândirea și raționamentul.
Rezultatele studiului au fost alarmante. Constatările arată că niveluri mai mari de fluor în urina mamelor erau corelate cu abilități cognitive mai scăzute ale copiilor, atât la vârsta de cinci ani, cât și la zece ani. La copiii cu niveluri mai mari de fluor în urină, s-au observat deficite semnificative în domenii esențiale precum raționamentul verbal și procesarea senzorială. Mai îngrijorător este faptul că aceste efecte au fost observate la niveluri de fluor mult mai mici decât pragul de siguranță recomandat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Uniunea Europeană (UE), care este de 1,5 mg/L pentru apa potabilă.
Dr. Kippler subliniază că majoritatea fluorului provenit din alimentație și apă potabilă, nu din pasta de dinți, contribuie la această expunere, iar utilizarea produselor de igienă dentară nu reprezintă o sursă semnificativă de fluor, având în vedere că aceste produse nu sunt de obicei ingerate.
Studiul a evidențiat o legătură clară între expunerea la fluor și abilitățile cognitive, dar nu poate dovedi în mod direct că fluorul este cauza acestor efecte. Autorii subliniază că este necesar să se efectueze studii longitudinale suplimentare pentru a înțelege mai bine mecanismele prin care fluorul ar putea afecta dezvoltarea creierului.
Este important de menționat că studiile anterioare au arătat deja legături între expunerea la fluor și efecte adverse asupra sănătății, iar cercetătorii își propun să exploreze mai departe aceste efecte prin studii pe alte populații și modele experimentale. De asemenea, există un apel pentru o revizuire a pragurilor de siguranță ale fluorului în apa potabilă, alimente și produse de igienă dentară, mai ales pentru copii, având în vedere impactul potențial asupra sănătății publice.
CITEȘTE ȘI – Comisarii ANPC au închis temporar alte două unități din incinta Apaca
