Orașul Timișoara găzduiește prima expoziție majoră din țară a lucrărilor enigmatice ale sculptorului Brâncuși, după peste 50 de ani. Astfel notează Financial Times despre expoziția de mare succes, adăugând că este vorba despre „întoarcerea acasă a lui Brâncuși”!
Muzeele românești adăpostesc operele timpurii. Dar multe dintre operele împrumutate de la Centrul Pompidou, de la Guggenheim din Veneția și de la Galeriile Tate din Londra nu au mai fost văzute aici anterior, evenimentul marcând o imensă schimbare într-o țară încă marcată de dictatura lui Ceaușescu, comentează Financial Times, contextual.
Continuele dispute pe tema izvoarelor artei lui Brâncuși – exacerbând sau minimalizând motivele românești – par curioase astăzi, ca și când inspirația din arta populară i-ar putea diminua univesalitatea, notează Financial Times.
Financial Times: „El este internațional”
„El nu e un sculptor român”, afirma odată criticul Sidney Geist. „El este internațional”. Desigur, în cele din urmă, poate fi și una și alta? Depășind aceste dispute, rămâne comentariul lui Brâncuși despre propria sa artă: „Nu căutați mistere. Eu vă ofer simple bucurii. Uitați-vă până le veți vedea”, adaugă publicația, printre multe altele.
Expoziția ne amintește și cât de șocantă și de contestată ar putea fi o asemenea sculptură. Sărutul, montat în cimitirul Montparnasse în 1910, dezvăluind picioarele înlănțuite ale îndrăgostiților, a scandalizat prin aluzia la fertilitatea păgână. O sculptură de bonz lustruit, Pasăre în spațiu, transformată într-o suliță aerodinamică, apare în presă sub titlul ”Dar asta e artă?” Brâncuși a dat în judecată vama SUA pentru taxele de import impuse metalului, ca și când nu ar fi fost vorba despre o operă de artă – un proces pe care el l-a câștigat în 1928.
Financial Times, despre viziunea comunistă
Viziunea comuniștilor din România era la fel de complexă. „Comuniștii aveau nevoie de eroi”, spune dna Lemny. Așadar, Academia Română a blocat intrarea lui Brâncuși în România. În 1965, după ce Ceaușescu a preluat puterea, diversitatea stilistică în artă a scos pe tușă realismul socialist, în parte și pentru a-i irita pe ruși. („Românii erau naționaliști înainte de a fi comuniști”, spune Popescu).
În 1968, atunci când Ceaușescu s-a opus invaziei sovieticilor în Cehoslovacia, s-a redeschis o ușă spre cultura occidentală, iar statutul oficial al lui Brâncuși a intrat în ascensiune. În urma unei expoziții postume deshise la București în 1970, o casă memorială s-a deschis ulterior și în Gorj, județul său natal, în 1971. Și totuși, căsuța de lemn cu trei camere, cu mușcate pe prispă, nu este cea originală – o piatră în curtea din față marchează locul său de natere, acum dispărut.
Financial Times: Acest loc de pelerinaj este păzit de un gardian cu un fluier
În apropiere, ansamblul monumental în memoria celor dispăruți în Primul Război Mondial, ridicat în orașul Târgu Jiu între anii 1937 – 38 (ilustrată prin fotografiile sale din expoziție) a fost neglijat până în anii ’60. Astăzi, acest loc de pelerinaj este păzit de un gardian cu un fluier. Poarta Sărutului, un arc de piatră cu friza a doi îndrăgostiți, duce spre rotunda Masă a Tăcerii, din piatră, situată în apropierea râului.
„Coloana Infinitului se ridică în centrul unui parc, blocurile sale în formă de romb, din metal aurit, amintind atât de coloanele funerare, cât și de o presă de ulei din studioul artistului, a cărei mișcare evocă infinitul”, mai evocă FT.
