Teatrul Ion Creangă din Capitală celebrează arta și, implicit, rolul major al creațiilor artistice în viața noastră, printr-un nou spectacol pentru copii: Fetița cu chibrituri.
„Fetița cu chibrituri” se vede pentru prima dată la Sala Mare din str. Piața Amzei nr. 13, miercuri, 15 ianuarie – chiar de Ziua Națională a Culturii, de la ora 18:00, și le promite micilor spectatori o călătorie unică în lumea imaginației.
O călătorie în care muzica se împletește cu dansul, iar elementele de decor compun o adevărată poezie vizuală, o explorare inventivă a spațiului fanteziei, acolo unde reveria, în cazul de față, capătă semnificațiile duioase ale unui cântec de leagăn. Următoarea reprezentație din luna ianuarie are loc sâmbătă, 25 ianuarie, de la ora 11:00.
Dansul, ca manifestare de bază în acest spectacol, este și una dintre artele frumoase valorificate în proiectul TIC60, alături de film, desen/grafică, teatru, muzică și sculptură. „Fetița cu chibrituri” aduce în atenție nu doar o istorisire impresionantă, ci și rolul activ pe care dansul îl are în contextul teatrului pentru copii. Mișcările corpului, prezența în sine, privirea, retorica gesturilor compun, toate, o experiență autentică, în care artistul interpret este atât actor, cât și dansator. Nu în ultimul rând, dansul susține conceptul gândit de regizor și coregraf. Spectatorii vor fi entuziasmați să descopere reprezentația și vor dori să o revadă cât mai curând.
Biletele pentru spectacolul „Fetița cu chibrituri” au fost puse în vânzare.
Fetița cu chibrituri, inspirată de un fapt real
Publicată pentru prima dată în 1845 și scrisă de Hans Christian Andersen, povestea fetiței trimisă de-acasă, în plină iarnă, să vândă chibrituri pentru a câștiga bani, a impresionat, de-a lungul vremii, generații de cititori și a inspirat numeroși regizori de teatru și de film. Textul are ca referință un fapt real: soarta nefericită a lui Karen Marie, sora vitregă a scriitorului, și a fost pus pe hârtie în timpul unui voiaj în Germania. Însă, indiferent de punctul de plecare al povestirilor și basmelor sale – realități mai puțin luminoase, sentimente mai puțin încurajatoare – autorul danez a avut darul de a transforma, de „a converti”, cum spune criticul literar Tudor Nedelcea, „durerea și tristețea, necazurile și nedreptatea în bucurie și creație”.
Regizat și cu un scenariu scris de Andrei Răduț, „Fetița cu chibrituri” propune nu doar un final neașteptat, ci și o creativă sondare a imaginarului, prin mijloace care construiesc un mesaj al speranței, al încrederii. „Mi-ar plăcea ca, după ce vor vedea spectacolul, copiii să plece acasă cu gândul că orice ni s-ar întâmpla în viață ni se întâmplă cu un sens. Că o experiență negativă nu trebuie văzută neapărat ca o presiune, ci ca pe o parte dintr-un drum spre ceva mai bun, spre ceva care ne face mai puternici”, declară Andrei Răduț.
Scenografia, semnată tot de Andrei Răduț, susține și completează viziunea regizorală. Lumina și felul în care este folosită are, în acest context, un rol esențial – ea pune în valoare ideea de salvare prin reverie, de refugiu și adăpost pe tărâmul cald al imaginației. Cromatica minimalistă a decorului și jocurile de lumini și umbre evidențiază scenele creând impresia unor tablouri vivante.
Fetița cu chibrituri sau când tristețea devine grație
Momentele de dans, la rândul lor, însuflețesc spațiul de joc și dau limbajului artistic o nouă dimensiune. Fiind un spectacol preponderent nonverbal, dansul devine mijloc de comunicare. Ana Iacob, un alt nume important din echipa de creație, autoarea coregrafiei și a mișcării scenice, afirmă: „Pentru mine, <<Fetița cu chibrituri>> este special pentru că povestea în sine este povestea preferată a copilăriei mele. Coregrafia pe care am gândit-o este influențată de firul narativ, de sentimentele trăite și transmise de personaje și, nu în ultimul rând, se află în relație cu indicațiile regizorale primite, însă și cu universul muzical imaginat de Radu Mihalache. Îmi doresc ca toți cei care vor vedea spectacolul să se racordeze la emoțiile comunicate prin dans și mișcarea scenică și să plece acasă cu sufletele pline”.
Muzica originală și vocea, semnate de Radu Mihalache, conturează, și ele, latura emoțională a reprezentației. Tristețea, ca sentiment predominant al textului original, capătă, grație actului teatral, elementelor coregrafice și inserțiilor sonore, valențe artistice. Mai mult, virează spre melancolie, nostalgie și, într-un final, speranță.
O experiență completă
Pentru a da glas acestor trăiri, Radu Mihalache a avut, ca referințe, muzica clasică și muzica de film. Sonoritatea de orchestră simfonică – redată prin instrumente ca pianul, coardele, alămurile și suflătorile – face ca „Fetița cu chibrituri”, actuala dramatizare a Teatrului Ion Creangă, să fie o experiență duioasă, care va umple inimile privitorilor, indiferent de vârstă.
Experiența devine însă completă datorită actorilor din distribuție și, în special, sensibilității pe care fiecare dintre ei o dă interpretării. Alexandrina Halic, Ioana Bîndac, Nicoleta Rusu, Marius Boboc și Costinel Antone vor fi mai mult decât prezențe pe scenă, ei vor desăvârși magia întregului concept teatral, potrivit Radio România București FM. Vor fi parte din reveria salvatoare sau, dimpotrivă, din realitatea apăsătoare, mulți dintre ei având și dublu rol. Copiii se vor bucura văzându-i și vor rămâne cu amintirea unor personaje pe care le vor asocia, mai târziu în viață, cu dulcile amintiri ale copilăriei.
Citiți și: Ce se întâmplă șapte minute după miezul nopții la Teatrul Excelsior din București
