Unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din lume, „George Enescu”, și-a închis duminică seară porțile. Conform tradiției, Festivalul a fost încheiat de una dintre cele mai importante orchestre din lume, iar anul acesta onoarea a revenit Orchestrei Regale din Amsterdam – care a interpretat Enescu, dar și Mahler.
Memorabil este însă și ceea ce s-a întâmplat cu o zi înainte de încheierea evenimentului: seara muzicală de sâmbătă, 23 septembrie, din Piaţa Festivalului a fost dedicată oraşului Bucureşti cu un concert aniversar, susţinut de actrița Miruna Ionescu şi violonistul Valentin Albeşteanu, alături de Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea „Ion Dumitrescu”, dirijată de Tiberiu Dragoş Oprea, şi de Taraful de Oraş.
Seara de sâmbătă 23 septembrie s-a dovedit a fi o seară de toamnă în armoniile muzicii Micului Paris! Astfel, bucureștenii și nu numai au trait o „Poveste din Bucureștiul de Odinioară” în Piața Festivalului – eveniment conex Festivalului Enescu, desfășurat în fața Ateneului Român.
Salvarea patrimoniul imaterial al muzicii ușoare românești!
A fost o reală bucurie și o nemăsurată surpriză pentru Miruna Ionescu și Valentin Albeșteanu, care au fost invitați, împreună cu Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea „Ion Dumitrescu”, dirijată de Tiberiu Dragoş Oprea, şi de Taraful de Oraş, să cânte în premieră la Festivalul Internațional George Enescu.
„Poveste din Bucureștiul de Odinioară” reprezintă atât un spectacol, cât și un proiect cultural, inițiat de actrița Miruna Ionescu și violonistul Valentin Albeșteanu, ce are drept scop salvarea patrimoniul imaterial al muzicii ușoare românești, reprezentată de creațiile compozitorilor perioadei interbelice.
Cu glas dulce, Miruna Ionescu începe să cânte, acompaniată de vioara fără vârstă a lui Valentin Albeșteanu, povestea unui București care nu mai există. Decât apoteotic, senzual și subtil în memoria peliculei, a muzicii…„Sună” ca un film în alb și negru, nu-i așa? „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară”, ”Habar n-ai tu”, „Suflet candriu de papugiu”, „Mi-am pus busuioc în păr”, „Aşa începe dragostea”, „Violete pentru fete”, „Coşarul”…
De la celebrele tangouri, foxtroturi și swing-uri ascultate cu precădere în teatrele de vodevil și de revistă ale Bucureștiului de odinioară, la muzica clasică și cea de cafe-concert, spectacolul a propus o incursiune în viața fascinantă a poveștilor lumii aproape pierdute. O reconstituire a lumii „dinozaurilor de scenă”, oameni care chiar mâncau spectacol pe pâine reprezintă o inegalabilă provocare, la care artiștii sus numiți au răspuns cu succes și o vor continua.
Nostalgiile veacurilor de cântece fericite
„Așteptam această reîntâlnire a Bucureștiului cu muzica lui. O răscumpărare a vremurilor trecute, cu pașaport pentru toate vămile timpului. De la Ion Vasilescu și Nicolae Kirculescu la Maria Tănase, Grigoraș Dinicu, de la Georges Boulanger la Fritz Kreisler, de la Teatrele Alhambra, Cărăbuș la grădinile de vară, de pe Calea Victoriei în mahala am colindat preț de două ceasuri printre nostalgiile veacurilor de cântece fericite, cum ne place nouă să numim aceste creații ale patrimoniului românesc.
Ei, compozitorii, textierii și interpreții acelor vremuri și-au câstigat dreptul la nemurire. Sunt zeci de ani de când unele dintre cântecele evocate trecuseră în uitare. Însă farmecul lor dăinuie. Trebuia șters doar praful după partituri și readuse la viață…Bucureștiul a simțit asta, iar la final mii de oameni s-au alăturat omagiului nostru mărturisind în picioare, minute în sir, în aplauze aprecierea pentru cei care au fost și vor rămâne creatorii muzicii Bucureștiului Interbelic”, ne spune Miruna Ionescu.
Valentin Albeșteanu: „Sute de oameni au stat în picioare la concertul nostru”
„Piața Festivalului George Enescu chiar s-a transformat într-o Poveste din Bucureștiul de Odinioară! Asta este adevărata bucurie….Să îi pot aduce pe scenă de concert pe Dinicu, Boulanger, Nicolae Buică… Erau rătăciți în negura uitării. Muzică lor era cântată rar prin saloanele vreunui restaurant. Și Maria Tănase! Și Ion Vasilescu, considerat <compozitorul Bucureștiului>, Kirculescu, Dendrino, Elly Roman…Asta este muzica Bucureștiului nostru din perioada interbelică, muzică ce ne face mândri”, mărturisește cu emoție în glas Valentin Albeșteanu. ”Sunt atât de fericit! Sunt acele clipe pentru care te pregătești o viață întreagă. Unii <specialiști> îmi spuneau: <hai domne că ăsta este un gen muzical minor, asta se poate cânta doar la restaurant>. Sute de oameni au stat în picioare. S-au pus garduri metalice ca să nu se intre pe Calea Victoriei….Ca la concerte rock!”, adaugă cu puțin umor Valentin Albeșteanu.
Acest spectacol a însemnat pentru fiecare – artiști și public, laolaltă – câte ceva. Pentru actrița Miruna Ionescu, a devenit o datorie de onoare omagiul adus maeștrilor cântului românesc de altădată. Vocea ei specială și-a atins misiunea de a le mulțumi, prin cânt, peste veacuri. Pentru artistul violonist Valentin Albeşteanu, fiul neuitatului dirijor şi violonist Ion Albeşteanu, acest spectacol reprezintă încă o filă adăugată la romanul lui de dragoste cu muzica de altădată a unei țări pierdută prin istorie.
Pentru noi, publicul, rămân momentele tulburătoare, de respirație a muzicii artiștilor dedicați. Noroc cu acești oameni minunați care ne inoculează prin cântec, aerul unui București poate și pe atunci în vremuri trecute pe alocuri mizer, dar tumultuous!
Fotografii: Andrei Petcu
Comments 0