Furtuni nemaivăzute, pierderi de vieți omenești de la furia apelor, uragane dezlănțuite…Pare că fenomenele extreme au pus stăpânire bruscă pe planetă în ultimul timp. Unii dintre oamenii de știință spun însă că totul are o explicație: omenirea a intrat într-o nouă eră. Cea creată chiar de ea!
Pământul a intrat într-o nouă eră – cea a omului care modifică planeta. Ceea ce este grav, potrivit oamenilor de știință, este că nicio altă specie nu a schimbat Pământul atât de mult.
Cercetătorii au identificat recent un sit geologic care reflectă faptul că planeta a intrat în epoca Antropocenului – „un pas major în istorie”, potrivit oamenilor de știință.
Fenomentele extreme: Ce e a Antropocen. A fost propus prima dată în anul 2000
Lacul de 2,4 hectare este foarte adânc, având aproape 24 de metri, iar sedimentele de la fundul lacului pot fi împărţite în straturi anuale, pentru a marca geochimic activitatea umană, potrivit sursei citate. Termenul Antropocen a fost propus prima dată în 2000 pentru a reflecta modalitatea profundă în care umanitatea a modificat planeta, a devenit un cuvânt extrem de des folosit în mediile academice, unificând mai multe domenii de studiu.
„Când 8 miliarde de oameni au un impact asupra planetei, trebuie să fie şi repercusiuni. Am intrat în noua stare a planetei, şi e clar că aceasta trebuie să fie definită de o nouă epocă geologică”, a declarat Colin Waters, profesor onorific la Universitatea Leicester, Şcoala de Mediu, Geografie şi Geologie, citat de CNN.
Dacă va fi aprobat, Antropocenul va fi a treia epocă a perioadei Quaternare. Asta va însemna, de asemenea, că Holocenul a fost o epocă destul de scurtă.
Fenomenele extreme: Nu există suficiente dovezi geologice
Însă Constantin Crânganu, profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York, este de altă părere.
„Propus în anul 2000, conceptul de Antropocen a fost larg popularizat în cercurile ecologice și în mass-media liberale ca un simbol al influențelor nefaste ale omenirii asupra planetei și, în primul rând, asupra climei, pe care ar fi „forțat-o” să se încălzească mult mai rapid decât presupunea ritmul „normal” al ultimei interglaciații.
Celor care au propus și susținut acest termen cu eco-appeal li s-a reproșat, printre altele, că conceptul lor restrânge dezvoltarea țărilor sărace; că este ne-practic pentru cei care iau decizii politice; că, dacă planeta ar fi rămas în condiții de tip Holocen, n-ar fi putut suporta 7,6 miliarde de oameni astăzi sau 10-12 miliarde în viitor; că știința din spatele conceptului este foarte incertă cu privire la înțelegerea pragurilor critice de echilibru și a punctelor de balansare (tipping points); că introducerea unor limite de sustenabilitate, numite „noi entități”, este speculativă și puțin credibilă; că oamenii de știință, implicați în elaborarea conceptului, și-au depășit propriile lor limite, apropiindu-se prea tare de politică sau, mai rău, poziționându-se chiar deasupra politicii ca unici arbitri etc. În fine, unii cercetători au argumentat că nu există suficiente dovezi geologice pe baza cărora să poată fi definit Antropocenul într-un mod științific, separat de politică și ideologie”, este de părere profesorul.
Planeta are un termen de expirare
„La mijlocul lunii iulie 2018, titlul articolului meu din 2016 a fost contrazis de The International Union of Geological Sciences (IUGS) și The International Commission on Stratigraphy (ICS). Oficialitățile geologice mondiale au declarat că noi trăim nu în Antropocen, așa cum s-a sugerat insistent cu începere din anul 2000, ci într-o perioadă numită Meghalayan. Noua vârstă geologică acoperă ultimii 4.200 ani din istoria Pământului și este una dintre cele trei noi subdiviziuni ale epocii Holocenului (ultimii 11.700 după terminarea ultimei glaciații)”, mai evidențiază Constantin Crânganu.
Toto potrivit sursei menționate, Antropocenul ca Vârsta Omului – o perioadă de timp limitată „în care planeta este sub oameni, iară nu oamenii sub planetă –, reprezintă, în opinia mea, o sugestivă ilustrare a unui fenomen pe care l-am numit Mitul Turnului Babel – Mândria de a fi stăpânii Naturii.
Rasa umană se caracterizează printr-un ego nemărginit, confident și independent. Aspirația către un statut asemenea lui Dumnezeu, către lauda de sine și gloria personală, exemplifică ideea greacă de hybris – o mândrie nemăsurată, o supra-apreciere a forțelor proprii în confruntarea cu destinul și o dorință de a domina. Acest mit – Noi suntem stăpânii naturii și constructorii Turnului Babel – mobilizează de asemenea ideea utopiilor climatice și abilitatea noastră de a imagini lucrări de geo-inginerie în beneficiul omenirii. Pentru cei care sunt sceptici cu privire la întreaga idee de Antropocen, reproduc un paragraf scris de profesorul Vaclav Smil, o elocventă caracterizare a poziției noastre actuale: Dacă reușim să mai fim pe-aci în următorii 10.000 de ani – o picătură trivială pentru cititorii de science-fiction, o eternitate pentru civilizația modernă… – ar trebui să ne felicităm singuri pentru numirea erei geologice după acțiunile noastre. Dar, între timp, hai să așteptăm înainte de a determina dacă urma noastră pe planetă nu este altceva decât un micro-strat în istoria geologică.
Pentru că, vrem sau nu, viața pe această planetă are, totuși, un termen de expirare…”.
Citiți și: Omul nu mai e erou: Ion Cristoiu – „A fost un exercițiu planetar”
