Femeia cu care Michael Jackson s-a întâlnit în 1992, în București a fost Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino! Megastarul a insistat să o viziteze la azil pe cea supranumită “Îngerul de la Ploiești” și care are o poveste de viață fantastică. Avea 99 de ani când Michael Jackson i-a strâns mâna și s-a declarat onorat să o cunoască personal. Un an mai târziu, Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino a murit.
Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino a fost prima nepoată a Nababului Gheorghe Grigore Cantacuzino, cunoscut ca cel mai bogat român înainte de 1900.
Michael Jackson, în vizită la Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino
Pe 2 octombrie 1992, 70.000 de oameni au umplut Stadionul Național din București pentru a-l vedea pe Michael Jackson, care venea în România pentru a susține unul dintre concertele sale din turneul „Dangerous World Tour” . Însă, înainte de concert, „Regele muzicii pop” a ținut neapărat să o vadă pe Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino.
Potrivit adevărul.ro, cei doi au petrecut câteva zeci de minute împreună, timp în care președintele de atunci, Ion Iliescu, a rămas în fața clădirii așteptându-l pe megastar.
Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino murit la orfelinat, un an mai târziu, după un secol de viaţă. A fost înmormântată alături de bunica, mama şi cele două fiice pierdute.
Max Caradja, strănepotul Prințesei Ecaterina, a mărturisitcă a descoperit o fotografie cu Ecaterina și Michael Jackson, în care, pe peretele din spate, apare o poză cu el la vârsta de doi ani. Această întâlnire a fost o ocazie emoționantă, reflectând respectul și admirația pe care Michael Jackson le avea pentru Prințesa Ecaterina.
„Am descoperit acum câteva zile și mi s-a făcut pielea de făină, că în fotografia Ecaterinei cu Michael Jackson, pe peretele din spate, e o poză cu mine la vârstă de doi ani” , a mărturisit Max Caradja, strănepotul Prințesei Ecaterina, într-un interviu pentru b365.ro.
Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino, poveste fabuloasă de viață
Prințesa Ecaterina s-a născut în 1893 în Capitală, însă a crescut în Anglia și Franța. La vârstă de 3 ani, părinții au divorțat și fetița a fost răpită de tatăl ei, Rodolf Radu Kretzulescu și dusă într-un orfelinat din Marea Britanie, sub o altă identitate.
Irina Cantacuzino a încercat în zadar să-şi regăsească copilul. În memoria fiicei răpite, prinţesa Cantacuzino a construit o fundaţie pentru copiii orfani. S-a recăsătorit cu prinţul Nicolae Ghica şi a continuat să-şi caute copilul furat, însă încercările ei au fost în zadar. A murit fără să ştie dacă Ecaterina mai este în viaţă.
Ulterior, în 1908, Ecaterina a fost găsită întâmplător de o mătușă și adusă în România. Cum mamă nu mai avea, Ecaterina a fost crescută de bunicul pe linie maternă. Gheorghe Grigore Cantacuzino era prim-ministru la data la care şi-a regăsit nepoata furată. S-a ocupat ca cea mică să primească o educaţie aleasă. Prinţesa s-a şcolit la instituţii de prestigiu din Anglia şi Franţa. La încheierea studiilor, tânăra prinţesă cunoştea cinci limbi străine.
S-a măritat cu prinţul Constantin Caradja și au avut trei fete
Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino şi-a legat destinul de prinţul Constantin Caradja. A avut două fete: Irène Mathilde Catherine şi Marie Constance Lucie. Primul război mondial a prins-o în ţară. Se spune că a fugit din calea trupelor duşmane având la piept cele două fete micuţe, dintre care una abia avea 10 zile. A reuşit să ajungă la Moscova, unde s-a angajat ca voluntar la un spital pentru bolnavi de tifos. A contactat şi ea boala, dar a scăpat ca printr-o minune.
S-a întors în ţară, după război, şi s-a dedicat acţiunilor caritabile. A preluat în grijă orfelinatul înfiinţat de mama sa, Irina Cantacuzino, şi vreme de ani buni a fost mamă pentru câteva mii de copii care şi-au găsit casă la orfelinat. În 1920 a născut cel de-al treilea copil, o fată numită Alexandra. A doua fiică a murit la Viena, la numai 17 ani, din cauza unei boli nemiloase, iar pe Irene a pierdut-o la cutremurul din 1920.
Americanii au numit-o „Îngerul de la Ploieşti“ pe prințesa Ecaterina Cantacuzino
Cel de-al Doilea Război Mondial a găsit-o pe prinţesă în România. A devenit un nume cunoscut la nivel internaţional, după ce şi-a riscat viaţa ajutând soldaţii să scape din calea duşmanilor. Ecaterina a cazat în spitale sute de soldaţi şi mai apoi i-a ajutat să fugă din România. Pe terenurile prinţesei au aterizat forţat, cu paraşuta, sute de piloţi americani. Prinţesa i-a salvat şi i-a îngrijit. De aici, americanii i-au dat numele de „Îngerul de la Ploieşti“. I s-a mai spus şi „Mrs Blue Cross“, datorită uniformei de asistentă în culorile albastru şi alb, cu care era îmbrăcată la spitalul la care îngrijea soldaţi.
Richard W. Britt şi William J. Fili, doi dintre piloţii salvaţi de prinţesa româncă n-au uitat-o niciodată. Au povestit cele petrecute în România, în cărţi publicate în America, în care au prezentat personajul Catherine Caradja drept un exemplu de eroism şi altrusim, scrie historia.ro.
Instituţiile de caritate ale prinţesei au ajuns pe mâinile comuniştilor, după 1949. A fost nevoită să fugă din ţară, ajutată de fiica sa Alexandra, care era stabilită la Paris. Aceasta i-a facilitat ieşirea din România, cu un vas petrolier pe Dunăre. Opt săptămâni de aventură a trăit prinţesa româncă până a ajuns în Austria, la Viena.
Prințesa Ecaterina Caradja Cantacuzino a primit Medalia „George Washington”
Din 1955, Ecaterina Caradja s-a stabilit în Statele Unite ale Americii și a trăit aici mai bine de trei decenii, câtă vreme România se afla sub regimul comunist. S-a implicat şi aici în acţiuni de caritate şi a ajuns un nume cunoscut mai ales în rândul luptătorilor din cel de-al doilea război mondial.
La iniţiativa ei a avut loc prima reuniune a peste 500 de rezervişti dintre foştii prizonieri pe care i-a cunoscut şi i-a ajutat în România. De atunci, reuniunea a devenit o tradiţie care se ţine anual în SUA. În august 1976, prinţesa a inaugurat Monumentul pentru Pace de la Valley Forge National Historical Park. Pentru faptele ei şi pentru ajutorul dat soldaţilor americani, în ianuarie 1977, prinţesa româncă a fost recompensată cu Medalia de Onoare „George Washington”.
S-a întors în România după căderea comunismului. Cei pe care i-a lăsat în Ameria i-au organizat în 1991 un banchet de adio, aşa cum i se cuvenea unei prinţese. Revenită în ţară s-a mutat în vechiul orfelinat „Sfanta Ecaterina”.
Citește și: Catrinel Dumitrescu primește Premiul de Excelență la TIFF.23. Povestea vieții
