La Muzeul Cotroceni, aflat în incinta Palatului Cotroceni din Capitală, a fost vernisată azi la ora 15.00, în Spațiile Medievale ale MNC, expoziția „Istorii deturnate – destine rescrise. Patrimoniul construit din București sub regimul comunist”.
Proiectul expozițional, propus de Muzeul Național Cotroceni alături de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, reprezintă un exercițiu de rememorare a istoriei recente cu ajutorul martorilor arhitecturali și de înțelegere a practicilor regimului comunist, care au generat schimbări radicale la nivelul întregii societăți românești. Legătura dintre componenta umană și cea arhitecturală este explorată prin intermediul a nouă studii care aduc în fața publicului poveștile locuințelor și ale proprietarilor acestora, conturate pe fondul unei Românii profund marcate de comunism.
Secțiunile expoziționale reflectă destinele unor importante personalități de pe scena politică și culturală a societății românești înainte de 1989. Cercetarea pornește de la Ansamblul Cotroceni, un caz complex al destinului unei clădiri din proprietatea statului, cu o istorie de peste 300 de ani, alterată de regim prin transformarea sa în Palat al Pionierilor.
Nume importante ale elitei, la Muzeul Cotroceni
Designul expozițional a fost realizat de Atelier Monograph. Expoziția „Istorii deturnate – destine rescrise. Patrimoniul construit din București sub regimul comunist” va putea fi vizitată în perioada 10 octombrie 2024 – 16 februarie 2025, în cadrul turului complet al muzeului sau în cadrul turului expozițional, de marți până duminică, în intervalul orar 9.00-17.00.
Ce nu știați despre Palatul Cotroceni
Palatul Cotroceni, sediul Administraţiei Prezidenţiale, se află într-un loc istoric cu o tradiţie de vieţuire de peste patru sute de ani. Între 1679 – 1681, pe acest teren situat la vest de București, pe malul drept al Dâmboviței, pe dealul Cotroceni, domnitorul Șerban Cantacuzino a întemeiat o mănăstire, defrișând o zonă dens împădurită din foștii codrii ai Vlăsiei.
În cadrul ctitoriei realizată de Domnitorul Şerban Cantacuzino se remarcau biserica „Adormirea Maicii Domnului“, asemănătoare tipologic bisericii episcopale din Curtea de Argeş, precum şi grandiosul palat domnesc, edificat în spiritul baroc, specific civilizaţiei occidentale europene a acelor vremuri. Salonul de Aur şi Dormitorul Argintiu (în prezent, Salonul Florilor şi Dormitorul Reginei), cele două spaţii care şi-au pierdut materialitatea, au fost concepute de Regina Maria la începutul secolului al XX-lea şi au reflectat personalitatea creativă a acesteia.
Muzeul Național Cotroceni, înființat în 1991, ocupă aripa istorică a ansamblului arhitectural, fosta reședință domnească și regală. Muzeul s-a înscris ca un reper cultural și turistic important al țării, fiind deopotrivă un muzeu de artă, de istorie și memorial. Deține peste 20.000 de piese din cele mai diverse domenii: artă plastică, artă decorativă, istorie, carte veche și documente, numismatică, arheologie.
Muzeul organizează expoziții, concerte, conferințe și programe culturale de înaltă calitate și care atrag un public elevat. Obiecte de patrimoniu fac parte din expoziţia permanentă a Muzeului Naţional Cotroceni. Cum ar fi copia firmanului de recunoaştere din partea sultanului Abdul Aziz a dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza, fotografii de epocă, sabia de paradă – primită în dar de la principele sârb Mihail Obrenovici. De asemenea, obiecte de epocă din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, potrivit reprezentanților instituției.

Cele mai frumoase „lucruri”
Holul de Onoare, conceput de către arhitectul francez Paul Gottereau (1843-1904), la finele secolului al XIX-lea, inspirat de interiorul Operei Garnier din Paris, cu impozanta scară din marmură Cibolino, cuprinde două niveluri, suplinind astfel prin bogăţia decoraţiei, lipsa unor dimensiuni monumentale. Pilaştrii încadrează arcadele şi susţin friza decorativă, în stucatură parţial aurită, cu şiruri de ove, denticuli, volute şi consolete, frunze de acant şi ştiuleţi de porumb.
Salonul de Vânătoare, creaţie în stilul neorenaştere italiană a arhitectului ceh Karel Liman (1855-1929), datează din anii 1925-1926. Plafonul, ancadramentele şi lambriurile, sculptate în lemn de tei, formează un interesant contrast cu pietrăria albă de Rusciuc, material din care au fost realizate pavimentul şi coloanele. Salonul cuprinde panoplii cu arme, trofee şi mobilier specific încadrării stilistice.
Salonul Florilor sau Salonul de Aur cum era cunoscut în epocă, este un spaţiu amenajat la îndemnul reginei Maria a României, inspirat de stilul Seccesion, anul 1900. Pereţii împodobiţi cu frumoase ghirlande, adăpostesc piese de artă decorativă specifice stilului Ludovic al XVI-lea, o garnitură de salon, cu scaune, fotolii, canapele şi banchete din lemn sculptat aurit şi tapisate cu mătase naturală, brodate manual şi două comode valoroase prin arta marchetăriei.
Biblioteca sau Cabinetul de lucru al principelui Ferdinand, aparţine stilului francez Henri al II-lea, fiind lucrată în lemn de ulm. În partea superioară se află galeria etajată, a cărei balustradă traforată este susţinută de grupuri de colonete, iar un şemineu deosebit, din marmură Portoro, de culoare verde întregeşte atmosfera de epocă.
Citiți și: Cum e relația „om-mașină” explorată la Muzeul Național Tehnic din Capitală