Daniela Petrescu este restaurant manager Kane și spune că meseria a fost cea care a ales-o. După cum mărturisește, e o moștenire de familie. Ba chiar a devenit o formă de viață! Să urmărim povestea româncei care, printre multe altele, a urmat César Ritz Colleges: „A fost și rămâne aventura vieții mele!”. Un „amănunt”: citiți până la final.
În cei trei ani de facultate a trăit cât ar fi trăit zece ani acasă, din punct de vedere profesional. A studiat cursuri începând de la resurse umane, psihologie, arhitectură, operațiuni de servicii alimentare, toate aplicate în industria ospitalității, iar în partea practică a lucrat în hoteluri de 5 stele din Elveția.
A parcurs etape ale lumii HoReCa și a învățat lucruri pe care ni le împărtășește și nouă acum. Doar o mica parte dintre ele, având în vedere cât e de complexă, de fapt, industria ospitalității.
Etapele ospitalității: „Pentru a deveni un lider de succes, nu doar un șef”
Ai o profesie plină de responsabilități. Am dori să știm cum ți-ai ales un asemenea drum?
Aș spune că meseria a fost cel care m-a ales. Este o moștenire de familie – părinții mei și copilăria mea m-au îndrumat pe acest drum. Cu părinți hotelieri, încă de când aveam 3 ani, am crescut practic într-un hotel/restaurant, astfel că pentru mine este ca a doua casă, iar oaspeții sunt ca a doua familie. Aș spune că este o formă de viață, care pentru mine a devenit profesie, hobby și plăcerea de zi cu zi.
Printre multe altele, ai urmat César Ritz Colleges. Ne poți povesti puțin din interacțiunea ta cu această „experiență”?
A fost și rămâne aventura vieții mele! În cei trei ani de facultate am trăit cât aș fi trăit zece ani acasă, din punct de vedere profesional. În partea teoretică, am studiat cursuri începând de la resurse umane, psihologie, arhitectură, operațiuni de servicii alimentare, toate aplicate în industria ospitalității, iar în partea practică am lucrat în hoteluri de 5 stele din Elveția.
E o lume cu totul aparte – începi facultatea spălând toalete, făcând patul corect, lustruind pahare și tacâmuri, și o termini cu management și business internațional. Deci, parcurgi toate etapele ospitalității pentru a deveni un lider de succes, nu doar un șef. Am învățat că acesta este normalul în ospitalitate și așa ar trebui să fie aplicat inclusiv și în România. Din păcate nu este așa.
Povestea e și despre oamenii care vor da mereu viață locurilor
Cum ai defini industria ospitalității, în acest moment? Și ce ți-ai dori mai mult de la ea?
În lumea ospitalității de astăzi (după tot tumultul mondial), pentru mine e fascinant să descopar zilnic, că totuși se întâmplă ceva wow în toate colțurile pe unde am drumuri, și că nu s-a trasat încă, cu pixul, conturul clar de dezvoltare, ca și direcția, strategia, produsul turistic, nici la nivel național și mai ales la nivel local în țară.
Așa cum spunea Will Guidara (autorul cărții Unreasonable Hospitality), cheia ospitalității – și implicit dorința mea de la ea – este să strălucești prin servicii excelente, interacțiuni umane, personalizare și să creezi experiențe memorabile împreună. Cumva sunt convinsă că excelența în tot ce faci poate să facă diferența, atât pentru tine, cât și pentru firma, brandul unde lucrezi.
Desigur, e fantastic că se deschid hoteluri, restaurante, cafenele noi, însă sper să nu uităm relevanța și importanța faptului că mereu oamenii vor da viață locurilor. Un citat care-mi fuge prin minte, dar autorul îmi scapă, este „…am învățat că oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă”. Acesta e unul dintre citatele mele de bază, care-mi luminează calea in haosul zilnic. Mi-aș dori, și nu renunț să sper că poate să devină motivant acest citat și pentru alții, mai ales la început de carieră.

Daniela Petrescu: „Cred cu tărie că femeile sunt liderii, daca vreti reginele ospitalității”
Ne aflăm încă într-o lume a bărbaților? Sau le-a devenit femeilor mai ușor să fie prezente într-o lume „a boșilor”? Mai ales în cadrul industriei în care activezi.
Am o părere bine conturată la acest subiect: în lumea ospitalității, bărbații nu sunt stăpânii situației! Ba dimpotrivă, cred cu tărie că femeile sunt liderii, daca vreti reginele ospitalității, datorită atenției la detalii și abilității de a gestiona cu eleganță, chiar grație, orice situație. În această industrie, experiența se vede imediat și clar, nu poți să faci pe cineva să pară că are anumite calități sau cunoștințe, așa cum ai putea în alte domenii – aici este vorba despre implicare directă. Așadar, nu contează dacă ești bărbat sau femeie, primează experiența, perseverența sau rezultatele când vine vorba de a face diferența.
Te consideri o femeie puternică? Desigur, slăbiciunea nu poate fi un semn de… slăbiciune, dar dacă te consideri o femeie puternică, care crezi că sunt atuu-rile tale?
Da, mă consider o femeie puternică. De fapt aș spune altfel, consider că am opinie, pot să particip activ când îmi doresc acest lucru și îmi asum prezența, ce spun sau acțiunile mele. Cumva de aici și vine atuul cel mai important de a fi receptivă, a trata totul cu deschidere, cu atenție și sensibilitate, în dorința de a oferi suport sau doar prezență. De fapt ca orice femeie, sensibilitatea mă caracterizează.
Cele mai bune lecții învățate?
Mai multe, însă una a rămas în top. În timpul unui internship la un hotel de lux din Elveția, am avut parte de o experiență inedită în departamentul Food&Beverage. Cu o echipă de manageri experimentați, inclusiv din locații Michelin, am învățat multe, am trăit experiențe și am făcut multă practică.
La un moment dat, distrugând mituri, am decis să le testez pe toate. Am cerut fiecărui manager rețeta cocktailului classic de Bloody Mary. Supriză! 7 din 7 manageri au oferit 7 răspunsuri diferite…a fost multă veselie și mare mirare. Deci, concluzia a fost clară: secretul este în detaliile picante! 😊
Figurează în agenda ta capitolul „Viitor”?
Deși viitorul se conturează, principiul meu filosofic constă în a trai în prezent și a mă bucura de fiecare moment, evitând astfel preocupările legate de viitor. Dintr-o perspectivă mai amplă, aspir să rămân în România pe tot parcursul vieții mele și să las în urmă ceva semnificativ, profesional în primul rând, din care generațiile viitoare să se inspire sau să poata trage învățăminte valoroase.

O industrie care e despre pasiune
Unde se oprește profesia și de unde mai începe viața personală în toată această poveste? Te-aș fi întrebat când ai fost ultima oară la restaurant, dar…Așa-i că nu-i ușor să găsești echilibrul, mai ales când ești tânăr și plin de pasiune?
În primul meu an în industria ospitalității m-am tot zbătut între muncă și somn, abia realizând că nu e deloc sănătos și, mai rău, afectează calitatea muncii mele. Nu a fost usor, greu am acceptat realitatea care până la urmă mă formase. Acum sunt mai exigentă cu mine în legătură cu echilibrul dintre viața profesională și cea personală, încercând să le îmbin cum pot mai bine, însă cu timp de calitate. Cu toate astea, am ce învăța, ce asimila, simt că nu am atins încă acel echilibru după care încă visez.
Și pentru asta fac și lucruri noi. De exemplu, deja de 2 ani am un hobby care mă ține activă în afara profesiei: sunt voluntar la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov. Este ca un alt doilea loc de muncă, cu provocări zilnice, fiind și câteodată în gardă de 12 ore, însă este alegerea mea să particip la programul săptămânal. Conteaza să știu, a face oamenii să se simtă bine este un mic gest de bunătate, iar aceasta înseamnă că ne pasă, că avem grijă. Grija pentru om nu se oprește doar la HoReCa.
Mi-a plăcut citatul tău preferat, de pe pagina de LinkedIn: „Passion to make a difference in people’s lives. Impactful work. Compassionate care. Wellness. Healthy living. Successful aging. Purpose.” – Scott L. Eckstein. L-ai urmat?
Profesorul Eckstein ne-a dat o lectie importantă la facultate – fiind profesor la Școala de Administrație a Spitalelor de la Universitatea Boston, preda cursul de „Viața de Senior”. Acesta este contextul original al citatului, însă am adorat la fel de mult și înțelesul său, atunci când este analizat și separat.
Cuvintele sunt puternice, plin de compasiune și semnificație pentru mine. Le regăsesc atât în viața personală, cât și în cea profesională, a ospitalității. Mai mult, reprezintă, de fapt, crezul meu și esența despre industria ospitalității: acela de a crea momente de neuitat, a aduce o schimbare în viața unui om, a fi autentic și deschis, plin de compasiune și a atinge inima fiecărui client sau oaspete. Da, această industrie este despre pasiune!

Citiți și:
Un adevarat proces de calire a unui lider incepe cu nivelul de jos prin “foc si apa”! Succes pe viitor!