„Am auzit că s-a redeschis Magazinul București”, îmi zice doamna Petruța de peste gardul curții cu vița de vie veche de peste 50 de ani, de pe Griviței. „Domna Petruța, nu e ce credeți dumneavoastră. S-a redeschis e un fel de-a spune”…
Îi explic îndelungat că magazinul e doar cu fațada, că înăuntru magazinul…nu mai e magazin, că festivalul de new media art RADAR a expus weekendul trecut pe 5 etaje ale cladirii instalatii de artă bazate pe Inteligenta Artificiala, realitate augmentată și realitate virtuală. „Hm, și când te gândești ce perdele frumoase aveau acolo”…
Ce-aș mai putea zice la așa ceva? Decât să recompun, împreună cu frumoși nebuni ori nostalgici ai marelui oraș, bucăți din istoria primului magazin universal modernist din Capitală: Magazinul București. Uimitor este că ceea ce îi unește pe acești câțiva oameni cu care am vorbit este mirosul lui! Într-un mod absolut proustian, fiecăruia i-a rămas în minte mirosul magazinului, sub diverse forme, de am ajuns și eu în cele din urmă să îl simt, în absență!
Cum a apărut Magazinul București. Un miros ca de…
Nu peste noapte a apărut. Magazinul se ivea la finele anilor ’30 și începutul anilor ’40, fiind inițial magazinul „Popp și Bunescu”. O clădire ultimul răcnet, la vremea ei. Multora dintre noi astăzi nu ni se mai pare cine știe ce, dar e cool să cochetăm cu nostalgia…
„Eram adolescent, prin anii 70 mă duceam la subsol, era un atelier foto și îmi plăcea acolo. Ce îmi plăcea la acest magazin? Mirosul. Miros de viață bună. Un miros ca de…ceva așa, de anii 30 parcă”, îmi spune cunoscutul fotograf Victor Stroe, pasionat nu numai de fotografie, ci și de clădirile vechi. „E adevărat că magazinul <La Vulturul de Mare cu Peștele în Gheare> îmi plăcea mai mult”. Aceasta e altă poveste. Revenind, Victor se bucură că din vechiul magazin a rămas un detaliu ornamental, afară, jos, pe marginea magazinului, refăcut e drept – negru pe fond roșu, dar rămas.
Magazinul a apărut pe Lipscani după ce proprietarii Popp și Bunescu au pierdut casele în care funcționa de la începutul secolului 20 primul sediu al magazinului, ca urmare a trasării actualului bulevard I. C. Brătianu între Piața Unirii și Piața Universității, în anii ’30. Clădirea a fost naționalizată în 1948, devenind cunoscută ca Magazinul Universal București. Atracția principală? Vitrinele „art deco” de la parter.
„Se asemăna puțin cu magazinul Victoria”, îmi spune domnul Florin, soțul doamnei Petruța, brusc activat de povestea magazinului, care l-a scos din lentoarea verii indiene de la curte. „Prin anii 60 găseai acolo tot ce vrei: De la costume bărbătești, până la pantofi…De toate. Și mai târziu la fel. Până l-au desființat”. „La parter erau mercerie și corpuri de iluminat. Și avea așa, un miros ca de baiț (n.r. – colorant folosit în tâmplărie). Și scârțâiau scările magazinului”, adaugă doamna Petruța. 
Mama: „Scările erau așa, întortocheate”. Acum sunt rulante…
Perdelele, mirosul și scările revin și din amintirile mamei: „Îmi cumpăram perdele de acolo prin anii 80. Aveau perdele frumoase. A, și magazinul avea un lift nu prea încăpător. Iar dacă nu apucai să intri în el, trebuia să mergi pe scări. Și scările erau așa de întortocheate…Și magazinul avea un aspect prăfuit, de vechi. Mirosea a vechi”.
Îi explic mamei că tocmai am văzut magazinul, într-o atmosferă SF, la festivalul RADAR și că acum, în locul faimoaselor scări scârțâitoare sunt scări rulante.
Dar pare la fel de înghesuit. SF, străveziu și înghesuit. „Da? Vreau să merg!”. Îmi reiau și pentru mama explicațiile că a fost cu căști VR, AI, cu „du elefantul acasă” virtual, alea, alea, etc. „Am înțeles. Totuși, poate ceva o să facă în interiorul lui…”.
Anii ’90 au fost ultimii în care clădirea a mai funcționat, Magazinul București a fost închis. În 2003, fostul primar al Sectorului 5, Marian Vanghelie, a obținut un pachet majoritar de acțiuni al SC București SA, care deținea proprietatea asupra clădirii în acea perioadă. În 2007, după ani de litigii, clădirea Magazinului București a fost retrocedată moștenitorilor familiei Bunescu, iar în decembrie 2013 a fost achiziționată de investitorii olandezi Gerard Heinen și Johannes Jozefus Maria Baakman.
Acești noi proprietari au preluat clădirea într-o stare avansată de degradare, plătind peste 4 milioane de euro. În anul 2018 magazinul a fost demolat, apoi fațada a fost refăcută. Fără vitrinele care atrăgeau puzderie de curioși. S-au efectuat renovări ample asupra imobilului și s-a adăugat un etaj suplimentar la cele șase etaje originale.
„Tu n-ai văzut că se poartă asta? Am citit undeva și așa e: clădirile vechi sunt înlocuite cu copiile lor, cam ca la chinezi!”, zice domnul Florin. „Ce vrei, societate de consum”, conchide, doct, în timp ce revine la obișnuita lentoare.
Cât mă privește pe mine, doar un amănunt: am ieșit din „magazin” de la RADAR și am privit spre soarele care se scurgea SF, între trecut și viitor, prin preajmă…
Epilog
„Doamna Petruța, sus pe magazin – ca să zic așa, e un restaurant, Naïve se numește. Vreți să vă duc acolo?”, „Nu, nu sunt naivă. Dacă mă gândesc bine, mai mult îmi plăcea magazinul <La Vulturul de Mare>”. No comment.
