Europa are nevoie Uniune. Însă una reală. Or, acest lucru, o arată tot mai pregnant, în momentele de cumpănă pe care planeta le trăiește acum, această necesitate este doar un deziderat. Fie că vorbim despre economie, geopolitică, ori despre orice alt domeniu în care ar trebui să se acționeze ca un tot unitar.
Politicile formulate în birourile de la Bruxelles sunt, în marea lor majoritate, nesusținute de realitate, fie că vorbim despre viabilitatea lor, despre termenele de punere în practică, ori despre impactul lor asupra domeniilor în care-și fac efectul.
Și nu este de mirare. Căci lipsește dialogul cu cei implicați zi de zi în acele activități, cu oamenii de știință care ar putea să ofere soluții, iar urechile celor care votează legile europene sunt astupate, voluntar, astfel că nu pot capta semnalele de alarmă care le-ar putea schimba opțiunile.
Iar atunci când catadicsesc să o facă, în fața presiunilor precum cea recentă, a fermierilor, ori a evidenței, așa cum se întâmplă în energie sau industria auto, spre exemplu, reacția acelor politicieni egoiști și demagogici are efectul frecției la piciorul de lemn.
Și America este bolnavă, dar are o răceală ușoară, în timp ce Europa trăiește o epidemie de gripă
Europa trăiește o cădere umilitoare. Iar acest lucru este evident pentru restul lumii și pentru europenii de rând. Nu și pentru politicienii egoiști și demagogici care nu văd că patologiile autoprovocate – eșecul economic catastrofal, irelevanța geopolitică aproape totală, criza migrației și integrării și un deficit democratic vertiginos – au metastazat acum. Germania, Franța, Țările de Jos și nu numai sunt în pragul exploziei sociale, fermierii fiind doar ultimii care s-au radicalizat.
Sigur, America este, în egală măsură, bolnavă. O demonstrează propria decădere socială, ori faptul că lupta pentru rolul de executiv al celei mai mari puteri a lumii înseamnă doar un meci revanșă între un Donald Trump și Joe Biden care ar putea să fie colegi în salonul central al unui așezământ specializat în geriatrie. Totuși, spre deosebire de Paris, Berlin, Roma sau Bruxelles, au rămas destule din spiritul său capitalist, dinamismul său, antreprenoriat, dragostea pentru știință, meritocrație și tehnologie, pentru a-i permite să treacă peste necazurile actuale.
Și, de ce nu, rămâne o posibilă destinație pentru orice european tânăr și ambițios. Care are șansa de a plăti taxe mai puține și, implicit, să aibă un nivel de trai mai ridicat. Și, pe de altă parte, să experimenteze acolo cele mai mari moșteniri oferite de Europa lumii – capitalismul, libertatea individuală, statul de drept și valorile „occidentale, educate, industrializate, bogate și democratice” (sau „ciudate”) descrise atât de strălucit de Joseph Henrich de la Universitatea Harvard.
În schimb, nu există cale de întoarcere pentru un continent european care a îmbrățișat nihilismul, păgânismul post-creștin, iliberalismul și politica invidiei, care crede că salvarea planetei necesită închiderea industriilor de succes și sărăcirea oamenilor, care nu poate înfrunta extremismul islamist și antisemitismul. O Europa în care nici măcar Brexit nu a reușit să schimbe nimic, pentru că oamenii aflați în fruntea Uniunii au vorbit despre o aberație, despre cât au avut de pierdut excentricii britanici. Și, în schimb, au înmulțit politicile eșuate, fără a-și asculta alegătorii, a căror furie este din ce în ce mai mare.
Pericolele pe care cei care conduc Europa nu le iau în seamă. Schimbă ceva europarlamentarele?
Și că să nu aveți senzația că atunci când spun că Europa este în criză lansez doar o ipoteză, o să vin și cu cifre și fapte. Care probează că este absolut necesară o schimbare totală de abordare.
Populația UE va atinge vârful la 453,3 milioane în doi ani, apoi va scădea la 419,5 milioane până în 2100, în ciuda imigrației masive, prezice Eurostat. Populația va îmbătrâni drastic, determinată de o prăbușire a natalității. Efectul? O explozie a taxelor pe care le vor plăti tinerii pentru a plăti asistența medicală și pensiile pentru bătrâni. La care se adaugă și cele induse de singurul răspuns de până acum al elitelor europene, sporirea migrației. Care va extinde aria în care populiștii, care deja au un discurs extremist, vor căpăta putere.
Să ne uităm și către economie. Decalajul dintre America și Europa crește. În ultimul trimestru al anului 2023, PIB-ul SUA a crescut cu 3,3%. Zona Euro a raportat, în schimb, că Germania, puterea numărul unu, a avut parte de o contracție. Iar conflictul din Ucraina adâncește problemele. Pentru că Europa s-a complăcut în dependența față de gazul rusesc. Pentru că modelul de reglementare, cu impozite ridicate, a dus la zeci de ani de performanță scăzută. Pentru că, iată, Franța, Olanda, Germania și UE în totalitatea sa își închid în mod deliberat părți din agricultura lor pentru a îndeplini obiectivele de zero net. Iar germanii își distrug industria auto, în timp ce Europa devine pradă ușoară în fața ofensivei de vehicule electrice chinezești.
Decenii de „strategie industrială” și subvenții nu au reușit să creeze o industrie tehnologică europeană de clasă mondială. Iar lucrurile stau și mai grav în contextul în care sinuciderea economică a continentului declanșează deja un exod al celor mai buni și mai strălucitori specialiști.
Irelevanța geopolitică a Europei este la fel de izbitoare. Iar criza de la Marea Roșie o arată din plin. Armata Franței este o umbra a ceea ce era și nu ar rezista mult într-un război adevărat. La fel, armata germană este o glumă, și abia cum își pune problema să schimbe ceva. Iar marile promisiuni de reconstruire a armatelor europene făcute în 2022 nu au însemnat nimic. Continentul este aproape complet demilitarizat și este dependent de SUA. Nu are personal și hardware, nu are capacitatea de a produce mai mult din acestea din urmă, nu are răspunsuri pe termen lung pentru a-l opri pe Putin, și nu a făcut nimic pentru a se pregăti pentru posibilitatea unei a doua victorii a lui Trump. Este o rușine.
Acestea sunt semnalele de alarmă care ar trebui să ne dea de gândit tuturor. Și să ne facă să acționăm, în consecință, la europarlamentare. Pentru că, da, sunt importante alegerile din ograda noastră, însă, au arătat-o protestele transportatorilor și fermierilor români, Europa și a sa Uniune au un efect la fel de important asupra vieții noastre de zi cu zi.
CITEȘTE ȘI: https://oficiuldestiri.ro/bruxelles-asediat-de-fermieri-imagini-ireale/
