Povestea de dragoste dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși a fost una cu năbădăi. Pentru Maria Tănase, Brâncuși a fost și a rămas marea iubire. Stop! Se pare că nimic nu e adevărat, potrivit unor dezvăluiri, iar dragostea dintre cei doi coloși (al sculpturii unul, celălalt al cântului) ar fi doar un fel de „legendă urbană”.
Istoricul de artă Doina Lemny, care cercetează de aproximativ 30 de ani opera şi viaţa lui Constantin Brâncuşi, este cea care „a făcut lumină” în cazul acestei povești. Istoricul spune că circulă multe legende despre marele sculptor care îi strică puţin imaginea, cum este şi cea legată de relaţia de dragoste cu Maria Tănase, care în realitate nu a existat!
Contextul afirmațiilor istoricului Doina Lemny îl reprezintă o conferință care s-a desfășurat luni, la Centrul Brâncuşi din Craiova. Conferinţa s-a numit „Brâncuşi: incursiune în opera şi viaţa artistului” și s-a desfășurat cu ocazia împlinirii a 148 de ani de la naşterea artistului.
Dezvăluiri: De unde a pornit povestea
Potrivit Doinei Lemny, povestea relaţiei dintre Constantin Brâncuşi şi Maria Tănase a pornit tot de la un oltean, avocatul şi scriitorul Petre Pandrea, care a povestit, ca şi cum ar fi fost în atelier, întâlnirea dintre cei doi care ar fi avut loc în 1937, când în realitate artista a fost la Paris în 1939 la Expoziţia Universală, la pavilionul României, unde s-au şi fotografiat.
„Legendele sunt frumoase, dar uneori sunt dăunătoare. Brâncuşi a cunoscut-o o singură dată pe Maria Tănase, în 1939, şi este un document la Biblioteca Academiei Române în care el este fotografiat alături de Maria Tănase. Maria Tănase a fost în 1939 la Expoziţia Universală la pavilionul României, unde s-a dus şi ea cum ne ducem şi noi la Pavilionul României şi s-au fotografiat. Ei, de aici a pornit o întreagă poveste, tot de la un oltean, de la Petre Pandrea, care a interpretat şi a scris despre dragostea Mariei Tănase cu Brâncuşi de parcă ar fi fost în cameră. Nu a fost nimic”, a afirmat Lemny.
Desigur, nimic nu ne poate opri să visăm la conspirații :). Având în vedere că Maria Tănase avea dosar la Securitate, poate relația s-a desfășurat pe ascuns? Pe foarte ascuns?!? În așa fel încât nici măcar doamna istoric Doina Lemny să nu își dea seama? No way.
Dezvăluiri: Istoricul a pus sare pe rană
Istoricul a continuat să pună sare pe rană: „Eu m-am sfătuit foarte mult cu doi istorici care au publicat biografia Mariei Tănase şi mi-au confirmat că nu a fost nimic. Ei s-au întâlnit o singură dată. Petre Pandrea spune că s-au iubit în atelier la Brâncuşi în 1937, la Expoziţia Universală de la Paris. Or, Maria Tănase nu a fost în 1937 la Paris. Deci legenda s-a legat din nişte poveşti spuse aşa… Sigur că ne place să spunem că două staruri s-au iubit”, a mai punctat Lemny.
Ea a mai susţinut că în colecţia de discuri a lui Brâncuşi nu există discuri Maria Tănase. “Sunt şi alte legende pe care încerc nu să le distrug, dar legendele despre Brâncuşi trebuie potolite, pentru că strică puţin imaginea lui Brâncuşi”, a afirmat Lemny, autoarea cărţii “Brâncuşi, la chose vraie/Brâncuşi, în căutarea lucrului adevărat”, care pregătește o biografie a marelui sculptor.
Epilog cu Goebbels
Speranțele unei iubiri dintre cei doi s-au mai năruit încă odată, când și Directorul Muzeului de Artă din Craiova, Emilian Ştefârţă, a afirmat că are impresia că se vehiculează de ani buni despre Brâncuşi o serie de clişee. Pe principiul că „o minciună repetată la nesfârşit sfârşeşte prin a deveni adevăr, principiu afirmat de ideologul regimului nazist, Goebbels şi pus în practică în orice demers propagandist şi astăzi, din păcate”.
„De aceea este nevoie de un specialist autentic şi prin consecinţă şi imparţial care să aducă în coordonatele corecte viaţa şi opera a celui mai universal dintre români, dacă termenul de universal suportă grade de comparaţie”, a conchis domnul director.
Epilog cu „memoriile” Mariei Tănase
„Pe Costache Brâncuși l-am cunoscut la New York și l-am lăsat adormit în <Porumbarul> (cum își numea el patul) adus din atelierul de la Paris. Ploua în ziua aia – m-a rugat să-i cânt și ca să nu-l văd plângând și-a rezemat spinarea de a mea să nu-i văd fața. Într-un târziu, trecând prin mai multe cântece, a adormit. Am lăsat în locul spinării mele o pernă mare ca să nu-l trezesc, i-am sărutat mâna și i-am lăsat o scrisoare pe masă. Mai aveam o oră și trebuia să plec spre țară” – însemnare olografă a artistei, aflată la Biblioteca Academiei Române, fond Arhiva Maria Tănase).
Mai există o speranță că legendele urbane trăiesc…
Citiți și:
Club A din București revine! Povestea primului club independent studenţesc din comunism
