În anul 326, Sfântul Împărat Constantin împreună cu maica sa, Sfânta Elena, hotărau ridicarea unei biserici deasupra peşterii în care s-a născut Iisus Hristos. Aceasta este prima biserică închinată Naşterii Domnului.
În prezent, o stea de argint încrustată în piatră, străjuită de cincisprezece candele care ard în permanenţă – 6 ale grecilor, 5 ale armenilor şi 4 ale latinilor, marchează chiar locul în care a fost aşezat Hristos, iar o inscripţie arată că „Aici S-a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria – 1717”. Biserica se află în partea de răsărit a orașului Betleem, la o distanţă de aproape zece kilometri de Ierusalim.
Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a înscris în anul 2012 întregul Ansamblu al Bisericii Naşterii Domnului din Betleem în Patrimoniul cultural mondial, printr-o procedură de urgenţă, acesta fiind primul obiectiv palestinian înscris pe lista celor mai importante monumente din întreaga lume.
Trecutul bisericii nu este simplu. La 31 mai în anul 339 avea să fie ridicată biserica gândită într-un plan octogonal, care avea în centru o gură de vizitare de 4 metri diametru, împrejmuită cu o balustradă, loc ce oferea o vedere de ansamblu asupra peşterii.
Lăcaşul avea să fie, însă, distrus, în anul 530, de către împăratul Justinian, tocmai pentru a ridica aici o biserică mult mai impunătoare, cea care s-a păstrat până în zilele noastre. În anul 614, în perioada invaziilor perşilor, Biserica Naşterii Domnului a rămas intactă, mărturiile vremii arătând că invadatorii fuseseră impresionaţi mai ales de o reprezentare a Magilor care s-au închinat Pruncului, aducând daruri, aflată în biserică.
Decret privind dărâmarea tuturor monumentelor creştine
În anul 639, în vremea lui Omar, creştinilor li se permite folosirea, pentru slujbe, a unuia dintre transeptele Bisericii, iar în anul 1009, Hakim dă un decret privind dărâmarea tuturor monumentelor creştine, un ordin care avea însă să fie nesocotit de către musulmani. La 6 iunie, în acelaşi an – 1009 – cruciaţii cuceresc Ierusalimul, iar împăraţii Baldwin I şi Baldwin II au fost încoronaţi în Biserica Naşterii Domnului.
Moment urmat de înţelegerea dintre franci şi bizantini, care au hotărât redecorarea integrală a bisericii, între anii 1165 şi 1169. Scena întruchipa magii – în fapt călători de origine persană – prezentaţi în tabloul Naşterii Domnului. Peste ani, în secolul al IX-lea, tocmai acest moment avea să fie menţionat şi folosit, în cadrul unui Sinod desfăşurat la Ierusalim, pentru a arăta utilitatea reprezentărilor religioase, potrivit Rador.
A trecut cu bine peste toate distrugerile naturale sau umane
Au urmat perioadele domniilor otomane ale lui Mamluk şi Ottoman, în care biserica a a fost lăsată în paragină.
În anul 1834, Biserica Naşterii Domnului este afectată de un cutremur iar în anul 1869, un incendiu a distrus complet toate decoraţiunile peşterii, însă în ansamblu, construcţia a trecut cu bine peste toate distrugerile naturale sau umane pe care le-a cunoscut.
Începând cu anul 1852, ansamblul trece sub jurisdicţia mai multor confesiuni creştine, astfel că biserica este îngrijită de romano-catolici, armeni şi grecii ortodocşi, ultimii având în întreţinere, mai ales Peştera Naşterii Domnului.
Biserica Naşterea Domnului din Betleem reprezintă unul dintre cele mai vechi lăcaşe creştine din lume păstrate până în zilele noastre şi unul dintre cele mai importante locuri creştine de închinare.
Complexul ce include biserica Naşterea Domnului
Din anul 160 datează prima menţiune a peşterii din Betleem, cinstită drept loc al Naşterii Domnului Hristos, în scrierile Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful, care vorbeşte despre o grotă ce se afla sub biserică, informaţii care sunt întărite de scrierile lui Origen şi ale lui Eusebiu, din secolul al III-lea.
