Prețul energiei electrice este într-o creștere continuă, dar prea puțini realizează că este, în fapt, o decizie politică. Nu este vorba despre politici în domeniul energiei, ci doar de o fațetă a geopoliticii, căci suntem contemporani cu o sumă de momente istorice. Adunate, toate aceste momente ne relevă schimbarea ordinii mondiale, altfel decât ne-am fi imaginat acum 8-10 ani. Și pentru că procesul a demarat deja, unele schimbări și evoluții par de neînțeles.
Nu poate exista activitate umană fără energie, deci indiferent ce vrei să faci pe această lume, trebuie să produci și să dispui de energie: electrică și termică. În epoca în care oamenii sunt tot mai mobili și au libertate de mișcare, transportul de persoane și transportul de mărfuri sunt tot mai mari consumatoare de resurse energetice. Toată producția și tot consumul de resurse sunt cele mai mari generatoare de venituri, implicit și de venituri la bugetul de stat, în urma aplicării de taxe și impozite.
Au trecut anii în care evaziunea fiscală cu petrol și produse petroliere erau la ordinea zilei. Astăzi, mecanismele de prevenire a evaziunii fiscale s-au perfecționat într-o atât de mare măsură, încât TVA-ul și accizele pe combustibil, de exemplu, reprezintă sursa cea mai sigură care alimentează un buget. Să ne aducem aminte de istoria recentă a României: recuperarea prejudiciului statului român, în urma falimentului Bancorex, a fost posibil prin introducerea unei taxe în prețul benzinei și al motorinei, iar această taxă a funcționat ani buni, până la recuperarea integrală a prejudiciului.
Când veniturile la bugetul statului scad, cea mai simplă și mai rapidă măsură de a contracara această scădere este creșterea accizelor la combustibil. Nu întâmplător, în ultimii ani, pe fondul deficitului bugetar uriaș, în România au crescut accizele și de câte două ori pe an: la 1 iulie și la 1 august. Nici nu mai contează că aceste creșteri de accize sunt niște măsuri generatoare de inflație, adică dai din lac în puț: încerci să repari ceva și strici altceva, căci inflația este cel mai nociv fenomen care se manifestă în economie, mult mai rău decât diferitele deficite.
Așadar prețul combustibililor la pompă este prea puțin legat direct de prețurile internaționale la țiței, iar statul a ajuns să încaseze mai mulți bani decât firmele producătoare de petrol, decât firmele transportatoare de petrol, decât firmele de prelucrare a petrolului, precum și decât firmele distribuitoare de produse petroliere. Practic bugetul unui stat fără încasările din TVA și accize la combustibili este de neconceput în ziua de astăzi.
Totul a început la granița dintre milenii. În anii 90 a apărut pentru prima dată conceputul de automobil SUV, lansat de Toyota, cu modelul RAV4. Primul SUV de la BMW, de exemplu, a fost fabricat în 1999, la uzina din Spartanburg, SUA. Pe măsură ce toți producătorii și-au diversificat gama de automobile, trecând cu toții la fabricarea de SUV-uri, au apărut problemele legate de consum, căci un SUV consumă în mod evident mai mult decât o un autoturism de tip sedan. Pentru a limita consumurile excesive de combustibil, tot cei de la Toyota au fost primii cu propunerea: au lansat modelul Prius, primul automobil hibrid care a fost produs în număr semnificativ de mare, astfel încât ideea de motor hibrid să fie acceptată de toată lumea.
Numai că motorul hibrid de la Toyota, destinat aproape exclusiv pieței americane, a avut ca principal scop reducerea consumului de combustibil de către motorul termic, prin atașarea unui motor electric. Rolul său a fost rapid extins în mințile celor de la departamentele de cercetare-dezvoltare, astfel încât a apărut întrebarea: de ce să nu folosim decât un motor, iar acela să fie unul electric? Ei, bine, la acea vreme China nu era un jucător atât de important de piața internațională a automobilului, de-abia în anul 2005 devenind țara cu cea mai mare producție de automobile din lume, iar multe erau fabrici deschise de către producători europeni, pentru piața Chinei, o piață potențială uriașă.
De atunci au trecut 20 ani, iar datele problemei s-au schimbat radical. China a înregistrat an de an niște creșteri economice uimitoare, devenind a doua economie a lumii, iar producătorii chinezi au devenit promotori de tehnologie în toate domeniile, inclusiv în cel auto. Este uimitor să vezi în decursul unei vieți transformarea Chinei de la un stat sărac, unde principala preocupare era asigurarea unui pumn de orez pe zi pentru a supraviețui, la un stat cu o economie care e generat miliardari, orașe ale viitorului și tehnologii ultra-avansate.
O putere nouă, care vine tare din urmă, este cu ochii ațintiți pe liderul mondial, adică SUA. Succesul nebănuit obținut de Tesla după anul 2010, i-a stimulat pe chinezi, astfel încât au dezvoltat automobilul electric EV la niște parametri greu de intuit cu doar câțiva ani în urmă. În tot acest timp, producătorii auto europenii au rămas prinși în vechea paradigmă, dar politicienii au lansat faimosul Green Deal – o aroganță ideologică, dar fără acoperire tehnologică și fără ideea de bază a capitalismului, adică profit. Ori chinezii, conduși de un partid comunism, exact cu acest argument al profiturilor vinde din ce în ce mai bine.
La sfârșitul anului 2022, cel mai mare operator de rent a car din Europa a semnat un acord cu unul dintre cei mai mari producători chinezi de automobile. Este vorba de înțelegerea dintre Sixt și BYD, prin care Sixt va cumpăra în următorii șase ani peste 100.000 de automobile, care vor fi folosite în toată lumea unde operează. Argumentul forte? O combinație dintre preț de achiziție, costuri de mentenanță și performanțe.
Întrebați orice șofer de Uber sau Bolt și veți afla că este mai rentabil pentru ei să folosească un automobil electric decât unul cu motor clasic, din simplu motiv că alimentarea cu energie electrică este mai ieftină decât alimentarea cu diesel sau chiar GPL. De fapt se observă cu ochiul liber câte automobile electrice circulă acum pe străzile din București pentru transportul de persoane. Deși prețul carburanților a stagnat în ultimii ani, fiind doar niște creșteri destul de mici, cauzate de modificarea accizelor, prețul energiei electrice a explodat. Și, cu toate acestea, tot este mai convenabil să folosești un automobil electric.
Cu alte cuvinte, creșterea accizelor la combustibili a dus la creșterea încasărilor la buget, dar au făcut din automobilul electric chinezesc un produs mult mai atractiv decât automobilul clasic european. Soluția? Cea mai simplă soluție a fost creșterea prețului la energie electrică. Efectul? Efectul este unul pervers și periculos: creșterea inflației, dar și o producție industrială tot mai necompetitivă, cu profituri din ce în ce mai mici. Pentru prima oară în cursul vieții mele am auzit sintagma „salvarea industriei auto germane”. Ori industria auto germană reunită reprezintă cel mai mare contribuabil la bugetul statului german.
Pentru a nu pierde lupta cu producătorii chinezi de automobile electrice, prețul energiei electrice trebuie crescut, fie și artificial, așa cum au crescut și barierele artificiale în calea comerțului liber, adică taxele vamale. Numai că este un fel de a te juca cu bricheta în magazia cu dinamită, iar inevitabilul se va produce mai devreme sau mai târziu. Începutul sfârșitului se apropie: la anul BYD va consemna startul livrărilor de la uzina sa din Szeged (Ungaria), iar peste încă un an va intra în funcțiune fabrica de la Manisa (Turcia).
