De ce statuia de la Jocurile Olimpice reprezintă o femeie de culoare

Salon, statuia creata de artista americană Alison Saar, a fost inaugurată duminică în grădinile de-a lungul Avenue des Champs-Élysées, notează publicația menționată. Poate fi descoperit la cotul unei alei din grădinile care mărginesc Champs-Élysées. Mai trebuie să reușim să-l găsim. Sculptura proiectată de artista americană Alison Saar pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Paris este ascunsă în grădina Charles-Aznavour, fostul Carré Ledoyen de pe Champs-Élysées .

Această operă de artă „multiculturală” , după cum a evidențiat artista, a fost inaugurată duminică după-amiază cu 33 de zile înainte de ceremonia de deschidere. Realizată din bronz rezistent la intemperii și rocă vulcanică, instalația înfățișează o femeie de culoare așezată pe o bancă, ținând în mâini o ramură de măslin și o flacără aurie, simboluri ale păcii și ale victoriei. Pe o bază circulară de 5 m 40 în diametru, șase scaune de bronz sunt orientate spre statuie. Un scaun de paie pentru copii, un taburet cu trei picioare, un scaun tipic antichității greco-romane, un taburet chinezesc în formă de butoi, un scaun de bistro parizian și un taburet african formează un cerc în jurul acronimului olimpic. Celebrele inele ale competiției sportive internaționale sunt gravate în pământ.

La descoperirea lucrării, parizienii au fost sceptici. Georges Truffault, care a venit să-și completeze colecția de fotografii cu sculpturile capitalei, consideră că obiectivul multiculturalismului nu este îndeplinit de statuie. „Nu putem reprezenta o femeie de origine africană și să spunem că suntem universali ”, analizează el. Este o contradicție. Dar hei, cred că este și o modă în sculptura contemporană.” Cât despre scaune, „nu par confortabile ”.

Statuia de la Jocurile Olimpice nu corespunde

Potrivit acestuia, instalația riscă să fie vandalizată, deși este „nouă în acest moment”. Pentru Christiane Piquamil, care a aflat de existența instalației „la știri”, această femeie așezată „nu corespunde unui gest olimpic” . Prea „liniștită”, i-ar plăcea stând în picioare, într-o ipostază sportivă, și mai puțin greu de accesat. „Nu sunt multe rochii la disciplinele olimpice”, glumește septuagenara care a mers acolo să vadă ea însăși lucrarea. „Chipul ei pare serios și neprimitor ”, adaugă ea, aplecându-se spre femeia imobilizată în bronz. Christiane Piquamil recunoaște totuși că „ toate simbolurile olimpismului sunt prezente” , de la ramură la flacără incluzând inelele trasate pe pământ.

Intitulată Salon, opera lui Alison Saar, 68 de ani, se dorește a fi un „spațiu deschis tuturor, care promovează dialogul și permite întâlnirile”, potrivit artistei. Christiane Piquamil nu refuză exercițiul: „Nu m-ar deranja să stau pe unul dintre scaune și să vorbesc cu necunoscuți ”, mărturisește femeia în vârstă de 71 de ani. Statuia include mai multe elemente, toate realizate de artist în atelierele din Puy-de-Dôme .

Realizată din bronz și o rocă vulcanică rezistentă la intemperii și poluanți, lucrarea cuprinde o figură feminină mare așezată care ține într-o mână ramuri de măslin și o flacără aurie în cealaltă și șase locuri, dispuse pe un cerc de 5 m 40 în diametru, venind din Africa de Vest, America Centrală, Franța, China și Europa. Unul dintre ele este, de asemenea, un scaun antic care simbolizează originea Jocurilor Olimpice. În centrul cercului sunt inelele olimpice încastrate în pământ. „ Salonul este o invitație la dialog, la schimb, la întâlnire, la împărtășire”, a salutat Thomas Bach în discursul său, făcând apel la celebrarea „unității întregii umanități în diversitatea noastră”.

Totul e legat de probleme rasiale și de gen

„Acesta este scopul Jocurilor Olimpice: să reunească diferitele culturi ale lumii în competiții pașnice și pentru dialog”, a adăugat el presei. Există un mesaj politic adresat Franței în contextul alegerilor legislative anticipate din 30 iunie și 7 iulie? „Nu sunt cetățean francez, nu am drept de vot”, a spus Thomas Bach, intervievat de AFP.

Puțin cunoscută în Franța, Alison Saar a fost aleasă de Comitetul Olimpic Internațional și de orașul Paris „pentru angajamentul ei față de valorile umaniste și de pace ale Jocurilor Olimpice” și „dorința ei de a avea o producție locală pentru a susține „ Măiestria franceză și reducerea amprentei de carbon”, conform dosarului de presă.

Timp de 40 de ani, munca ei s-a concentrat pe identitatea femeii de culoare . „Eu însumi sunt de rasă mixtă, așa că majoritatea lucrărilor mele se concentrează pe strămoșii mei africani”, a explicat duminică cel care a vrut să „rupă cu imaginea omului alb standard pe care îl găsim în majoritatea monumentelor și sculpturilor”.

Sculpturile și instalațiile lui Alison Saar, realizate din materiale recuperate și naturale, încorporează elemente din diverse tradiții culturale africane, afro-americane și caraibiene. Printre cele mai faimoase lucrări ale sale se numără o sculptură a lui Harriet Tubman, fostă sclavă și activistă anti-sclavie, primul monument (2008) pentru o femeie de culoare din New York. În Statele Unite, lucrările sale au fost expuse la Metropolitan Museum of Art, Whitney Museum din New York și Lacma din Los Angeles.

Născută pe 5 februarie 1956 la Los Angeles, sculptorul provine dintr-o familie de artiști, mama ei Betye Saar fiind cunoscută pentru asamblajele sale care se ocupă de probleme rasiale și de gen, iar tatăl ei Richard Saar, de origine germană, ca ceramist și restaurator. a operelor de artă. Sculptura olimpică creată pentru Jocurile Olimpice de la Paris 2024 este primul său proiect în spațiul public din afara Statelor Unite. Alison Saar îi urmează francezului Xavier Veilhan, care a creat un set de sculpturi intitulat Publicul („Publicul”) pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo din 2021.