Râurile și cursurile de apă din Alaska își schimbă culoarea – de la un albastru curat și limpede la un portocaliu ruginit, potrivit unui nou studiu, citat de CNN. Citiți despre ce fel de fenomen afectează râurile din Alaska.
Descoperirea i-a surprins pe cercetătorii de la National Park Service, de la University of California at Davis și de la US Geological Survey, care au efectuat teste în 75 de locații din cursurile de apă din Brooks Range din Alaska.
Râurile și cursurile de apă din acest lanț au părut să ruginească și au devenit tulburi și portocalii în ultimii cinci până la 10 ani, potrivit studiului publicat în revista Communications: Earth & Environment.
Cercetătorii au descoperit că schimbarea culorii este cauzată de metale precum fierul, zincul, cuprul, nichelul și plumbul – unele dintre acestea fiind toxice pentru ecosistemele râurilor și ale cursurilor de apă – pe măsură ce permafrostul se dezgheață și expune cursurile de apă la mineralele blocate în subteran timp de mii de ani.
„Suntem obișnuiți să vedem acest lucru în părți din California, în părți din Appalachia, unde avem o istorie minieră. Acesta este un proces clasic care se întâmplă în râurile de aici, din SUA continentale, care au fost afectate timp de peste 100 de ani, de la unele dintre exploatările miniere din anii 1850″, a declarat Brett Poulin, coautor al studiului și profesor de toxicologie a mediului la UC Davis, potrivit CNN. „Dar este surprinzător să vezi acest lucru atunci când te afli în unele dintre cele mai îndepărtate zone sălbatice și ești departe de o sursă minieră”.
Râurile din Alaska cercetate din satelit
Potrivit studiului, solurile arctice conțin în mod natural carbon organic, nutrienți și metale, cum ar fi mercurul, în permafrostul lor. Temperaturile ridicate au făcut ca aceste minerale și sursele de apă din jurul lor să se întâlnească pe măsură ce permafrostul se topește. Arctica se încălzește de patru ori mai repede decât restul lumii, au arătat studiile.
„Ceea ce credem că vedem este această dezghețare a solului care se întâmplă mai repede acolo decât s-ar întâmpla în altă parte”, a spus Poulin. „Este într-adevăr o consecință neașteptată a schimbărilor climatice”.
Cercetătorii au folosit imagini din satelit pentru a determina când a avut loc schimbarea de culoare în diferite râuri și cursuri de apă. „În mai multe dintre locurile în care s-a întâmplat, cele mai drastice creșteri au avut loc între 2017 și 2018 și au coincis cu cei mai călduroși ani înregistrați la acel moment”, a spus Poulin.
Această decolorare a fost legată de „scăderi dramatice” ale vieții acvatice, ceea ce ridică îngrijorări cu privire la modul în care topirea continuă a permafrostului va afecta comunitățile care se bazează pe aceste cursuri de apă pentru băut și pescuit. Numai în râurile arctice din Alaska locuiesc o varietate de pești care sunt „esențiali pentru pescuitul de subzistență, sportiv și comercial”, au scris cercetătorii. Poulin a declarat că comunitățile locale și-au exprimat îngrijorările și observațiile cercetătorilor studiului începând cu șapte ani în urmă.
Nu este singurul stat afectat
Alaska nu este singurul stat care se confruntă cu acest fenomen. Un alt studiu, publicat cu doar o lună înainte ca cercetătorii din Alaska să își facă publice descoperirile, detaliază modul în care Munții Stâncoși din Colorado înregistrează efecte similare cauzate, printre altele, de încălzirea climei. Studiul, publicat de Water Resources Research, remarcă o creștere a concentrațiilor de metale – și anume sulfat, zinc și cupru – în 22 de cursuri de apă montane din Colorado în ultimii 30 de ani.
Cercetătorii au descoperit că un debit redus al cursurilor de apă este responsabil pentru jumătate din această creștere, în timp ce cealaltă jumătate, spun ei, este cauzată de dezghețul solului înghețat care permite mineralele să se prelingă din roca de bază.
În trecut, aceste studii au depășit granițele SUA. Cercetări similare privind creșterile concentrațiilor de metale și de elemente rare în râurile și cursurile de munte au fost efectuate în Anzii chilieni, Alpii europeni și Pirineii din nordul Spaniei. Deși unele dintre aceste zone au fost expuse la exploatări miniere și, prin urmare, au înregistrat de-a lungul anilor concentrații de metale în râuri și cursuri de apă, creșterile observate ridică întrebări cu privire la modul în care schimbările climatice vor continua să aibă un impact asupra surselor de apă montane.
Cercetătorii din Alaska își vor continua studiul în anii următori pentru a determina localizarea surselor de metale și minerale și modul în care va fi afectată viața acvatică și umană.
În 1867, Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii teritoriul Alaska pentru suma de 7, 2 milioane de dolari. În următorii 50 de ani, SUA şi-au scos scos banii de o sută de ori mai mult. Ce a determinat Rusia imperială să vândă acest teritoriu pe o sumă mai mult simbolică? În timpul secolului al XIX-lea, Alaska rusească a fost centrul internaţional de comerţ. În capitala sa, Novoarkhangelsk, acum Sitka, comercianţii aduceau textile din China, ceai, şi chiar gheaţă – atât de cerută în sudul Statelor Unite până la inventarea frigiderului. Au fost construite vapoare şi fabrici, iar cărbunele a început să fie extras. Oamenii deja ştiau de numeroasele depozite de aur din acestă regiune, iar a vinde teritoriul părea o adevărată nebunie.
Alaska și comerţul ruso – american
Negustorii ruşi au fost atraşi în Alaska de fildeşul de morsă, care era estimat a fi la fel de scump precum cel de elefant, dar şi de blana valoroasă a vidrelor de mare, care putea fi procurată în mare parte din tranzacţiile cu popoarele indigene. Comerţul a început să fie dezvoltat de către o companie ruso-americană, care era formată în mare parte, în secolul al XVIII-lea, din aventurieri – oameni de afaceri curajoşi, cărora nu le era frică să călătorească. Compania controla toate minele şi resursele din Alaska, putând a realiza independent acorduri comerciale cu alte ţări. În cele din urmă privilegiul a fost acordat de către guvernul rus. Acesta nu numai că putea colecta taxe destul de substanţiale de la societate, dar şi deţinea o mare parte din ea – ţarii şi membrii ai familiilor imperiale fiind printre acţionarii companiei.
Conducătorul principal al așezărilor rusești din America a fost talentatul comerciant Alexander Baranov. El a construit şcoli şi fabrici, a învăţat poporul nativ să cultive sfeclă şi cartofi, a construit cetăţi şi şantiere navale, şi a extins comerţul cu blănurile de vidră. Sub conducerea lui Baranov, compania de comerţ a adus profituri enorme: mai mult de 1000 la sută. Când rusul a demisionat din cauza vârstei înaintate, în locul său a venit căpitanul Hagemeister, care a adus cu el în companie, ca angajaţi şi acţionari, oameni ai cercurilor militare ruse. Statutul companiei era acum dictat în întregime de militari. Şi tocmai aceşti acţionari au adus compania în prag de faliment.
Citiți și: Petrecere la Casa Mița Biciciclista: Amzei Block Party
