Când cunoști locul tău în sistem, de orice fel ar fi el, totul devine mult mai ușor, mai clar, mai fluid. Însă, astăzi, omul nu își mai cunoaște locul în sistemul numit viață. De această părere este Alina Conu – co-fondatoare și Managing Partner al Kapital HR.
Ca specialist în resurse umane, Alina este un fin cunoscător al…naturii umane! De aceea astăzi nu vom discuta despre provocările pieței de HR, ci despre provocările vieții în general, care au în centru însuși OMUL.
Se spune că omul este liber, dar nu poate face mai nimic
„Omul trăiește într-un permanent paradox, într-o stare constantă de bipolaritate. Se crede liber, se crede important, când de fapt trăiește permanent în constrângeri și important este numai pentru un grup foarte restrâns și pe un termen foarte limitat. Cam cât de des te mai gândești la străbunicii tăi? Sau chiar la bunici? Se spune că omul este liber, dar nu poate face mai nimic din ceea ce își dorește cu adevărat.
A ne reaminti că suntem trecători ne întoarce la un soi de smerenie și poate, inițial, furie, dar dacă privim mai adânc în efemeritatea noastră, am putea ajunge să simțim recunoștință și bucurie.
Singura formă de a trăi etern este să fii un Eminescu…
Singura formă de a trăi etern este să fii un Eminescu, un Mozart, un Einstein, un Da Vinci. Cum ar fi să înțelegem toți asta? Atunci s-ar contura două categorii de oameni: cei care nu își doresc să trăiască etern, dar, întelegând asta, se bucură enorm de ceea ce oferă această viață și cei care vor dori să dăinuie morții și vor construi, inventa, crea, compune… legende, artă, literatură, știință.
Dacă am înțelege că suntem invitații unei Ființe Extraordinare, la cea mai mare și frumoasă petrecere, la cel mai important bal, în cea mai prețioasă sală, cum ar putea fi?
Cred că ne-am pune cele mai bune haine, cel mai roșu ruj și cea mai prețioasă rochie, cel mai scump smoking, cel mai larg zâmbet, ne-am parfuma cu cele mai bune esențe și ne-am bucura că suntem printre invitații acestei petreceri importante. Am fi mândri și recunoscători că suntem pe această listă.
La fel, dacă am înțelege că suntem într-o vizită scurtă prin această viață, sigur nu am mai dormi până la prânz, nu ne-am mai plânge constant, nu am mai pierde vremea privind în gol si intrebandu-ne de ce ne este greu. Nu am mai pierde oportunități și oameni, conduși fiind numai de traumele noastre, care iau deciziile pentru noi. Nu am mai da vina pe părinți, pe sistem, pe politicieni, pe vreme.
Oare nu ții să te bucuri de fiecare loc?
Gândește-te, când mergi într-o vacanță pe care o aștepți de mult, oare nu vrei să fructifici fiecare moment, oare nu ții să te bucuri de fiecare loc, de fiecare pahar de vin, de răsărit sau de apus? Nu-i așa că în vacanță dormi mai puțin, ai mai multă energie, ești mai vesel?
Ești totodată și puțin trist, pentru că știi că va dura doar câteva zile. Unii sunt triști din prima zi, la gândul ca va dura puțin, alții se bucură de fiecare clipă și sunt triști doar la final. Însă, din oricare categorie ai face parte, pentru toți este valabil: vine ultima zi și pleci! Sigur, unii spun că revenim în această vizită. Dar asta nu știe încă nimeni sigur.
Până la urmă, indiferent dacă revenim sau nu, tot ar trebui să facem din această călătorie una extraordinară!”.
