Pizza, paste, covrigei…Toate acestea și multe altele pot fi visul iubitorilor de carbohidrați. Dar ce sunt cu adevărat carbohidrații și și de ce ne plac atât de mult în unele cazuri? Specialiștii pot avea un posibil răspuns.
Carbohidrații se găsesc într-o gamă largă de surse alimentare, de la fructe și legume la cereale, fasole, bomboane și altele asemenea. Toate oferă aceeași cantitate de energie pe unitate, indiferent de sursele lor de hrană.
Acești carbohidrații au multe funcții importante, furnizarea de energie fiind una dintre cele mai importante. Ei stochează, de asemenea, energie pentru utilizare ulterioară, acționează ca blocuri pentru alți compuși importanți și servesc unui proces de „economisire a proteinelor”. Economisirea proteinelor înseamnă că carbohidrații sunt folosiți ca sursă de energie, astfel încât proteinele pot fi folosite pentru a îndeplini…toate rolurile proteinelor, cum ar fi construirea și repararea organismului, potrivit The Daily.
O sursă de carbohidrați numită „complexă” înseamnă că sursa reală are lanțuri mai lungi de molecule de zahăr, spre deosebire de lanțurile mai scurte de molecule de zahăr găsite în carbohidrații „simpli”.
Moleculele de zahăr mai lungi sunt digerate mai mult decât zaharurile simple. Când un carbohidrat durează mai mult timp pentru a se digera, aceasta înseamnă că glicemia unei persoane rămâne mai stabilă decât ceea ce se observă după consumul de carbohidrați simpli. Pastele, pâinea – în special cele din cereale integrale – legumele și fasolea sunt toate surse de carbohidrați complecși. Carbohidrații simpli vor fi absorbiți foarte repede, provocând o sursă rapidă și mai mare de energie decât sursele complexe.

Cum ne afectează carbohidrații nivelul de energie
După ce a consumat o sursă de carbohidrați, organismul va avea disponibilă o sursă de energie. Va depinde de cât de activă este o persoană dacă carbohidrații vor fi utilizați imediat ca sursă de energie sau stocați ca sursă de energie pentru utilizare ulterioară.
Pe măsură ce se consumă carbohidrați, aceștia sunt digerați și apoi ne crește nivelul de zahăr din sânge. Fiind o sursă de energie, normal carbohidrații cresc nivelul de energie. Cu toate acestea, există multe moduri prin care organismul încearcă să mențină glicemia unei persoane într-un interval controlat, așa că, dacă mănânci un zahăr simplu, zahărul din sânge va crește rapid, apoi corpul tău va produce insulină.
Sarcina insulinei este să scadă zahărul din sânge, așa că un simplu consum de zahăr duce la creșteri și scăderi ale nivelului de zahăr din sânge. Carbohidrații complecși durează mai mult pentru a se digera, așa că, de obicei, nu veți vedea niveluri atât de ridicate de glucoză din sânge ca în cazul zaharurilor simple și nici nu veți vedea vârfurile și valorile scăzute ale zahărului din sânge – în schimb, este o creștere lentă a zahărului din sânge și o stabilitate mai durabilă a valorilor glicemiei.
Sunt asociați cu sentimente pozitive
Cel mai important: carbohidrații inițiază producția unui hormon numit serotonină, care este asociat cu sentimente pozitive. „Nu cunoaștem pe deplin toată știința din spatele poftei de carbohidrați, dar o parte din baza fiziologică pentru aceasta este că aportul de carbohidrați vă va restabili glicemia. De asemenea, s-ar putea să nu mănânci suficiente calorii totale pentru a-ți satisface nevoile, așa că organismul răspunde prin dorința de o sursă rapidă de energie pentru a-ți scădea sentimentele de energie „lipsă sau scăzută” sau simțindu-te slab sau obosit.
Există și căi complexe, care sunt influențate de consumul de carbohidrați. Alimentele pe bază de carbohidrați sunt populare datorită gustului lor; Avem dovezi care arată că gustul influențează alimentele pe care le preferăm și modulează aportul caloric și apetitul. Un gust „dulce” a fost clar stabilit ca un motor al aportului alimentar”, este de părere Hope Barkoukis, președintele Departamentului de Nutriție al Universității Case Western Reserve.
Anumite tehnici de gătit, cum ar fi prăjirea la temperatură mare, vor rupe acele lanțuri lungi de molecule de zahăr și vor duce la îmbunătățirea unui carbohidrat, cum ar fi în cazul legumelor. În general, dulcele crescut a unui carbohidrat influențează interesul nostru de a-l consuma, pe baza celor de mai sus.
Mai este însă o variantă și aceasta „se pierde” în istoria noastră.
Carbohidrații, „scriși” în specia noastră
ADN-ul nostru străvechi poate fi responsabil pentru iubirea noastră pentru pâine, paste, orez și alți carbohidrați. Specia noastră poartă multiple copii ale genelor ce permit descompunerea carbohidraților complecși în gură. Deși acest prim pas în metabolizarea alimentelor amidonoase este bine documentat, a fost mai dificil de identificat cum și când s-a extins numărul genelor de procesare a carbohidraților, notează Popular Science.
Studiile arată că avem multiple copii ale genelor responsabile pentru descompunerea carbohidraților. Un studiu dezvăluie că duplicările timpurii ale genei amilazei salivare (AMY1) ar fi putut începe acum mai bine de 800.000 de ani, mult înainte ca oamenii să înceapă agricultura. Aceste duplicări au permis variații genetice largi care încă există și ne ajută să digerăm alimentele amidonoase. Amilaza este o enzimă digestivă care descompune amidonul în glucoză, pe care corpul o folosește drept combustibil. Este produsă în pancreas și glandele salivare și contribuie la gustul pâinii.
Se pare că oamenii timpurii din Eurasia aveau deja o varietate largă de copii AMY1 cu mult înainte de a începe să cunoască plante precum grâul și să crească consumul de amidon. Prima duplicare a genei AMY1 a fost ca un prim domino care a declanșat o oportunitate genetică imensă, influențând evoluția speciei noastre. Flexibilitatea în numărul de copii AMY1 le-a permis oamenilor să se adapteze la noi diete, în special cele bogate în amidon, conform specialiștilor.
Citiți și: Vedeta care a renunțat la dieta vegană. „Creierul meu nu mai funcționa corect”