Cântăreața Maria Ghinea a fost la un pas de moarte acum 20 de ani, când fostul soț a împușcat-o în cap, însă a decis să-l ierte. Artista a surprins pe toată lumea când a declarat că nu îl urăște pe bărbatul care a vrut-o moartă și a explicat de ce a ales să gândească așa în privința lui.
Maria Ghinea l-a iertat pe soțul care a împușcat-o în cap
„De multe ori, viața bate filmul, câteodată. De multe ori am spus: «Poate că nu sunt atât de puternică». Dar publicul, căruia îi mulțumesc din tot sufletul, a făcut ca eu să merg mai departe și să demonstrez că poate Dumnezeu mi-a dat un dar pe care eu trebuie să-l duc mai departe”, a declarat Maria Ghinea pentru Spynews.ro.
Maria Ghinea spune că a reușit să-și ierte agresorul în momentul în care a înțeles importanța iertării pentru a deveni o persoană puternică.
„Multe lucruri se iartă, ca să poți fi un om puternic, trebuie să uiți, să ierți și să mergi mai departe. Viața este atât de frumoasă încât ar fi păcat să nu o trăiesc frumos și să nu îi iert pe toți cei din jurul tău. Am iertat și am să iert toți oamenii care îmi fac rău în viața aceasta pentru că eu cred că a merge mai departe cu liniște și pace este mult mai corect decât a fi frustrat, a fi cumva răutăcios și a gândi cum să te răzbuni pe cel care ți-a făcut rău”, a mai spus Maria Ghinea.
Maria Ghinea avea 31 de ani atunci când soţul a împuşcat-o în cap
Maria Ghinea (56 de ani) a fost căsătorită de două ori, ambele mariaje sfârșind prin divorț. Cântăreața de muzică populară a fost la un pas de moarte după ce al doilea soț a împușcat-o în cap.
Coşmarul trăit de Maria Ghinea nu s-a terminat în momentul în care a scăpat, ca prin minune, după ce a fost împuşcată în cap, chiar de cel care îi era soţ. După ieşirea din spital, viaţa artistei s-a transformat într-o luptă continuă pentru supravieţuire.
“În primul rând, trei luni de zile nu am mers şi nu am vorbit. Dar mai mult decât asta, a fost vorba de lupta mea cu mine însămi. Toată lumea îmi spunea că o să rămân cu multe sechele ale acestui moment nefericit din viaţa mea. Eram pe punctul de a mi se de deschide dosar de pensionare pentru că nu mai fusesem de trei luni la Ansamblul Căluşul din Scorniceşti, acolo unde eram angajată. Şi pentru a împiedica lucrul acesta, m-am dus la ansamblu, nu pentru că puteam face ceva, dar voiam să nu ies la pensie. Nici nu voiam vreodată să gândesc la pensionare. Ştiam că drumul meu nu s-a rupt, că el va continua.
Ţin minte că era într-o zi frumoasă de vară şi făcând naveta, am trecut pe lângă o plantaţie de pruni. I-am făcut colegului care conducea maşina semn să oprească şi am început să cânt. El s-a speriat şi m-a întrebat: „Doamne, dar tu poţi să vorbeşti, poţi să cânţi?”. I-am facut semn din cap că nu pot vorbi, am zâmbit şi doar am cântat. Ulterior am fost la medicul ORL care a spus că m-am întors la ce iubesc cel mai mult şi cântând, voi reuşi si să vorbesc din nou. În decursul unui an de zile, nu am putut spune foarte multe, doar câteva cuvinte simple.
„Nimeni nu-mi dădea o oglindă ca să mă pot vedea”
Eram la terapie intensivă, deasupra mea am văzut vreo şapte persoane, printre care şi medicul care mă operase. Şi îl auzeam cum spunea „săraca femeie nu va mai avea nicio legătură nici cu trecutul, nici cu viitorul, va fi ca o plantă”. Ţin minte că o asistentă i-a zis atunci că ea crede că aud şi înţeleg pentru că ochii îmi lăcrimau.
Iar medicul i-a răspuns că sunt doar repercusiunile operaţiei şi că niciodată nu-mi voi mai da seama ce se întâmplă cu mine. Eu mă simţeam şi extraordinar de rău pentru că mi-am dat seama că nu mai am nici părul, care era foarte lung şi era cel mai de preţ pentru mine. Era aproape ca al Mariei Dragomiroiu, iar în timpul operaţiei, bineînţeles că m-au ras în cap.
Alt lucru care m-a şocat în spital a fost faptul că nimeni nu-mi dădea o oglindă ca să mă pot vedea. Aveam o prietenă care m-a vizitat din când în când şi mereu îmi zicea că a uitat oglinda acasă. Atunci mi-am pus un semn de întrebare că se întâmplă ceva. Şi în momentul în care directorul ansamblului la care eu activam a venit în vizită, când a intrat în salonul meu a făcut doi paşi în spate şi s-a speriat. Mi-am dat seama imediat că ceva nu este în regulă cu înfăţişarea mea. După trei săptămâni, am rugat rudele să mă scoată sub semnătură din spital, nu mai puteam suporta să stau acolo. Şi le-am rugat să nu mă ducă acasă cu o Salvare, ci cu o maşină”, povestea Maria Ghinea pentru Fanatik.ro în trecut.
Citește și: Păpușa de la Glina a născut la 17 ani și este mamă singură: “Lupt, trag cu dinții”
Citește și: Mihaela Tatu, înlocuită la Antena 1 de Mirela Vaida: „Ficatul meu nu duce atâta întuneric”
Bărbatul nu i-a cerut niciodată iertare
Maria Ghinea spunea în trecut că bărbatul nu și-a cerut niciodată iertare pentru acțiunile sale și s-a recăsătorit după fapta comisă.
„Pe cel de-al doilea soț l-am acceptat pentru că mi-a iubit copilul. Între mine și fostul soț era o diferență de 20 de ani. Îl iubeam tare mult și mă sacrificam pentru el. Avea un comportament care îmi demonstra că el nu vrea să rămână, că el vrea să plece. Era foarte posesiv. În momentul în care a venit atât de agresiv, știam că a venit cu o armă, pentru că o găsisem în bagajul lui. Viața a dat cu mine de pământ. Am învățat să fiu atentă. (…) Finalul acelei zile a fost intervenția de la spitalul Floreasca. (…)
Mă amenința mereu, a vrut să ardă și casa. Eu am vrut să îi las casa și să îmi iau doar copiii și costumele populare. Nici lucrul ăsta nu îl mulțumea. Atunci mi-am dat seama că el are un alt gând, pe care aproape l-a dus la bun sfârșit. Copiii mei erau martori în permanență la tot ce se întâmplă. El s-a recăsătorit acum, nu m-a mai căutat. Îi doresc să fie fericit și liniștit, că are o vârstă. Nu mi-a cerut niciodată iertare”, a mai spus Maria Ghinea.
