România apelează la importuri de gaze naturale în plină perioadă geroasă, deși depozitele sunt umplute în proporție de aproximativ 70%, un nivel peste media europeană. Situația pare, la prima vedere, paradoxală, mai ales în contextul creșterii consumului și al scumpirii gazelor pe piața internă. Explicațiile țin însă de limite tehnice ale sistemului, dar și de decizii comerciale luate de furnizori.
De ce România importă gaze în această perioadă geroasă
Datele oficiale arată că importurile nu sunt un semn de criză, ci un mecanism de echilibrare într-un vârf de consum generat de temperaturile scăzute.
Potrivit datelor Transgaz, analizate de HotNews, vineri, la ora 12:00, România importa aproximativ 12,2 milioane de metri cubi de gaze pe zi din Bulgaria. În același timp, țara noastră exporta gaze către Republica Moldova și Ungaria.
Către Republica Moldova erau livrate circa 6,4 milioane de metri cubi pe zi, iar spre Ungaria aproximativ 0,9 milioane de metri cubi. Rezultatul este un import net de aproape 5 milioane de metri cubi pe zi, dublu față de nivelul înregistrat cu o zi înainte.
Această cantitate reprezintă aproximativ 10% din consumul zilnic național, restul fiind acoperit din producția internă și din extracția din depozite.
De ce nu pot fi folosite mai multe gaze din depozite
Deși depozitele sunt pline în proporție de 70%, capacitatea de extracție este limitată tehnic. Din depozite se pot scoate, în prezent, aproximativ 26–27 milioane de metri cubi pe zi, în condițiile în care limita maximă teoretică este de 30–32 milioane de metri cubi.
Această capacitate maximă poate fi atinsă doar la începutul sezonului rece, în noiembrie, când depozitele sunt aproape complet pline. Pe măsură ce nivelul gazelor scade, scade și presiunea, ceea ce reduce automat cantitatea ce poate fi extrasă zilnic.
Din acest motiv, începând cu luna ianuarie, în perioadele geroase, România este nevoită să completeze necesarul de consum prin importuri.
Rolul producției interne în acoperirea consumului
În paralel cu importurile și extracția din depozite, România beneficiază de producție internă. Vineri, producția zilnică se situa la aproximativ 23,7 milioane de metri cubi.
Chiar și cu această producție, vârful de consum din perioadele cu temperaturi negative impune folosirea tuturor surselor disponibile: producție internă, depozite și importuri.
De ce contează prețul gazelor pe piață
Pe lângă explicația tehnică, există și un argument comercial important. Furnizorii aleg să aducă gaze din import dacă acestea sunt mai ieftine decât gazele produse sau extrase din România.
În ultimele zile, prețul gazelor pe piața angro a crescut semnificativ. La Bursa Română de Mărfuri, prețul a urcat cu aproximativ 12%, de la 164 de lei/MWh la începutul săptămânii, la 183 de lei/MWh vineri.
Această evoluție face ca, în anumite momente, gazele din import să fie o opțiune mai avantajoasă pentru furnizori.
Ministrul Energiei: nu există riscuri de aprovizionare
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a dat asigurări că România nu se confruntă cu riscuri privind alimentarea cu gaze, chiar dacă urmează zile cu temperaturi foarte scăzute.
El a explicat că autoritățile sunt pregătite pentru un consum crescut, estimat la 57–58 de milioane de metri cubi pe zi, în condițiile în care temperaturile ar putea coborî până la minus 15 grade Celsius.
„România are aproximativ 70% din depozite pline, mult peste media europeană, care este în jur de 58%”, a declarat ministrul, subliniind că stocurile au fost constituite încă din vară, la prețuri avantajoase.
Ce urmează în perioada următoare
Potrivit autorităților, vârful de consum este așteptat să dureze câteva zile, după care temperaturile ar urma să crească treptat. În acest context, importurile de gaze vor rămâne un instrument de echilibrare, nu un semnal de criză.
Paradoxul importurilor în plin ger, deși depozitele sunt încă pline, reflectă modul în care funcționează sistemul energetic, unde nu doar cantitatea stocată contează, ci și cât de repede poate fi extrasă și la ce preț.
