S-au făcut deja două săptămâni bune de când presa din România – fie că e vorba de cea scrisă sau de cea „gângâvită” printre „î”-uri și „ă”-uri slobozite, între șapte-opt cuvinte inteligibile, pe gură ori pe nas de cei care au pretenția că dețin adevărul absolut și că nu fac altceva decât să „informeze” corect publicul – cititor sau telespectator, după caz! -, de când aflăm că „Șacalul” a lovit la Constanța și că a asasinat două femei.
Care „Șacal”, săracul, departe de a fi vreun terorist pus pe căsăpit ținte umane, nu e decât un amărât de românaș a cărui minte nu funcționează la parametri normali și care decide, cu de la sine putere, că poate lua o viață sau două, după pofta inimii, când și cum are chef!
Să fim bine înțeleși de la bun început. E limpede ca bună ziua că avem de-a face cu un dezaxat, „zglubiu la biscuiți”, care și-a făcut un prost obicei din a pune capăt zilelor unor semeni (semene, în cazul nostru!) care nu au nici o altă vină decât aceea că au fost credul(i)e și că și-au imaginat că viața poate fi roz în compania unor „târâie viață”, cu instincte de asasini feroce!
Nema!
Și cam atât! Nema subtilități de mercenar – cum e cazul adevăratului Șacal – plătit cu bani grei de mafie (de oriunde ar fi ea!) sau diverse guverne occidentale – și nu numai! -, interesate de moartea lui X sau Y din cei care le-au făcut viața de infractori grea! Nema IQ de ucigaș feroce, capabil să joace pe degete și să pună pe jar, grație unei inteligențe aparte, diferite instituții internaționale care poartă la rever simbolul dreptății – și pe care îl mai și aplică uneori – recte, în perioada când sunt la o măsură distanță de alegeri și trebuie să fie „imaculați” pentru a obține votul majorității!
Nema, zic! Pentru că, în cazul nostru, nu avem de-a face cu un individ școlit în arta manipulării! Nu avem de-a face, iarăși, cu un ins într-atât de inteligent încât să poată dribla Poliția (de orice nație ar fi ea!) în drumul sinuos pe care l-a ales spre dubla sau tripla crimă!
Doar un rebut uman
Nu! E limpede, spuneam, ca „să trăiești, coane!” pe care-l rostește, cu un soi de pioșenie, lăptarul de la țară de pe vremuri sau cel de acum – din duba frumos chivernisită cu însemnele cine știe cărei firme (obligatoriu străine, din simplu motiv că ai noștrii ca brazii nu mai sunt în stare!) – care ne lasă, în dreptul ușii, cuvenita sticlă pântecoasă de lapte pe care nu am plătit-o încă, dar urmează să o facem la sfârșitul lunii, pentru că așa ne-a fost, și ne este, înțelegerea!
E limpede! Nemernicul care a ridicat brațul și a ucis la Constanța nu e „Șacalul”. E doar un rebut al civilizației! Un ins care își imaginează că poate să o facă pe Dumnezeu și să suprime vieți după bunul plac, deși Cel de Sus nu a făcut și nu va face niciodată acest lucru!
Mania exagerării naște monștrii
Nu! Ucigașul de la Constanța nu e „Șacalul“. O mai spun încă o dată. Și atunci? Dacă nu e, de ce ne încăpățânăm să îl numim astfel? De ce îi atribuim o poreclă care îl transformă dintr-un prăpădit de asasin – căruia, cel mai probabil, în viața de zi cu zi, îi e frică până și de propria-i umbră -, într-unul de temut, profesionist al crimei, cum a fost Ilich Ramirez Sanchez, adevăratul Șacal? Chiar, de ce?
Probabil, din același motiv pentru care îi numim interlopi pe infractorii de duzină care fură, înșală, ucid, delapidează, batjocoresc femei, pe care le comercializează ca pe o marfă oarecare de la taraba prostituției sau vând la colț de stradă droguri letale. Din același motiv, iarăși, pentru care îl numim bombardier pe bătăușul care își arată mușchii umflați cu pompa steroidului din dreptunghiul de sticlă al telefonului mobil.
Pentru că ne place să exagerăm. Să creăm personaje. Să le umflăm cu pompa nelegiuirile. Să îl facem un soi de zeu al răului pe derbedeul, în fond, care are o singură și supremă vină: aceea că nu e om, ci doar bestie, cu instincte de animal rătăcit în civilizație.
Nu cumva, dacă am sta strâmb și am judeca drept, ar trebui să întindem doar degetul spre pieptul celui care își pune semnătura pe o nelegiure sau alta și să îl numim simplu: ucigaș, hoț, traficant, violator, pedofil, bătăuș etc? Poate, în felul acesta, nu i-am mai da nas lui Ivan și l-am face să înțeleagă că e doar un prăpădit de dezaxat cu tinichea de ucigaș de coadă.
CITIȚI ȘI: De ce Al Treilea Război Mondial ar prinde România cu chiloții în vine (oficiuldestiri.ro)
