România a decis să acorde un ajutor de 50 de milioane de euro în Ucraina. Decizia este prezentată drept o investiție în propria securitate națională. Lipsa explicațiilor oficiale a creat însă un vid informațional periculos.
Ajutor masiv al statului român pentru Ucraina
Ajutorul va fi acordat prin mecanismul „Lista de achiziții prioritare necesare apărării Ucrainei” (PURL). Fondurile sunt destinate achiziției de muniții și armament defensiv. Inițiativa a fost lansată de administrația Donald Trump.
Autoritățile române au evitat, din nou, comunicarea publică detaliată. Lipsa de transparență a alimentat confuzia și neîncrederea. În acest context, propaganda anti-ucraineană a găsit teren fertil.
Momentul ales complică suplimentar percepția publică. Taxele cresc, inflația apasă, iar deficitul bugetar rămâne record. România continuă să se împrumute masiv pe piețele internaționale.
Statul român și eșecul comunicării publice
Absența explicațiilor oficiale a lăsat spațiul public descoperit. Vocile critice și dezinformarea au dominat discursul. Statul nu a oferit argumente clare cetățenilor.
Explicațiile au venit din mediul academic. Analiza a fost oferită de Ileana Racheru, politolog la Universitatea București.
Într-o postare publică, experta explică miza strategică a deciziei. Mesajul vizează securitatea României pe termen mediu și lung.
„Niciun stat nu poate sa progreseze, nu poate sa asigure populației bunăstare dacă poate fi ținta unei invazii militare. Orice stat are nevoie ca în jurul granițelor sale să fie țări sigure, care nu exportă instabilitate, care nu sunt culoare de trecere pentru invadatori. Pentru a fi mai puternică (mai activă în UE și NATO), pentru a combate corupția și sărăcia, pentru a investi în infrastructura de orice fel, România are nevoie de securitate. Investițiile unui stat în securitate sunt investiții în bunăstarea și siguranța propriei populații, chiar dacă pentru acestea trebuie să ajute alte țări”, spune Ileana Racheru.
De ce ajutorul pentru Ucraina înseamnă securitate pentru România
Argumentul central este cel al proximității militare. Situația de pe front rămâne extrem de volatilă. Orașele-fortăreață ale Ucrainei sunt supuse unei presiuni constante.
Fără sprijin extern, aceste orașe pot cădea. Consecințele ar depăși granițele Ucrainei. Flancul estic al NATO ar deveni vulnerabil.
România s-ar trezi vecină cu un stat controlat de Kremlin. Riscurile de securitate ar crește semnificativ.
„Trupele ruse se află acum dincolo de Nipru, dacă ar reuși să îl treacă și nu ar fi oprite de armata ucraineană (așa cum s-a întâmplat în 2022) ar avea nevoie de aproximativ o zi pentru a ajunge la granițele României. În 2022, rușii au anunțat că intenționau să facă joncțiunea cu Transnistria ( de fapt sa ocupe întreaga R. Moldova). Încă din 2014, Rusia a încercat sa ocupe sudul Ucrainei, sa refacă Novorosiia. Putin a reconfirmat chiar săptămânile trecute aceeași intenție”, susține experta.
Iluzia că Rusia s-ar opri la Ucraina este considerată periculoasă. Conflictul are o dimensiune ideologică și geopolitică. Moscova se află într-un conflict deschis cu Uniunea Europeană.
„Mai mult, Putin și vastul sau aparat de propaganda le spun rușilor ca sunt în conflict cu Occidentul/NATO, ca Moscova duce un „război sfânt” în Ucraina pe modelul țarilor care au aparat valorile creștine. Rusia e mare, are carne de tun pentru a fi trimisa în malaxorul morții din Ucraina. Dar, din 2014 pana în prezent, Rusia a ocupat aprox. 20% din teritoriul Ucraina( inclusiv Crimeea predata fără niciun foc de arma).
Putin insistă foarte mult să-i dea Trump, Witkoff sau oricine altcineva cei 30% din Donbas, pe care armata nu i-a cucerit în mai mult de 10 ani… E vorba despre o zonă puternic fortificata a cărei predare ar putea sa deschidă calea pentru Kiev și un regim politic subordonat Moscovei în Ucraina. Un fel de Lukasenko 2 (care să îi permită să atace și state NATO, așa cum i-a facilitat invazia în Ucraina)”, adaugă ea.
Războiul Rusiei și miza regională
Pentru Rusia, conflictul este unul de ocupație. Motivația multor soldați este strict financiară. Dimensiunea umană a războiului este brutală.
„Soldații rusi lupta în mare parte pentru bani (anunțurile de înrolare și propaganda promit cel puțin 50 mii euro/ an pentru semnarea unui contract cu armata și 6 luni pe front). S-au dezvoltat afaceri imobiliare în orașele sărace ale Rusiei prin plățile obținute din participarea la război… Mai ales că acestea ajung pana la 120 mii euro pentru familiile celor uciși. Oricine, cât de lipsit de pregătire militara, orb, șchiop, cu grave probleme psihice poate să ajungă pe front… cu atât mai mult în operațiunile sinucigașe”, mai spune Ileana Racheru.
România nu este în afara acestui conflict. Țara este vizată de războiul hibrid dus de Moscova. Dezinformarea funcționează deja în spațiul public.
„România este ținta războiului hibrid al Rusiei. Propaganda Rusiei este în mințile foarte multor romani… Rușii sunt aici, au venit în mințile românilor din țară și diaspora. Sprijinul financiar pentru Ucraina nu înseamnă suport pentru menținerea la putere a lui Zelenski, presupune doar o contribuție la efortul aliat pentru ținerea la distanță a invadatorilor ruși. Presiunea psihologică asupra lui Zelenski este enormă (din Rusia, SUA și de pe front). Nu cred că nu ar prefera să plece cu familia în vacanță pe viață (are bani din perioada Kvartal).
Opoziția a fost curtată de Trump pentru organizarea alegerilor, dar nu dorește să se implice până nu va exista o pace justă. Poporul ucrainean vrea alegeri organizate în condiții de pace justă, vrea democrație pentru că pentru ea îi mor zilnic copiii, mamele (și alți civili), soldații. Nu vrea alegeri manipulate pe model rusesc, nu vrea ca țara lui sa devina Belarus nr. 2 cu un președinte pion-dependent și controlat total de Rusia. Vrea sa își decidă singur apartenența la UE, NATO și orice alta organizație (de aici și propunerea lui Zelenski pentru un referendum)”, explică Ileana Racheru.
Ucraina, vecin problematic, dar predictibil
Ucraina rămâne un stat profund corupt. Realitatea este recunoscută deschis. Problemele structurale sunt evidente.
Cu toate acestea, Ucraina nu a amenințat niciodată România militar. Din 1991 până astăzi, a fost un vecin predictibil. Acest context a contribuit la integrarea României în NATO și UE.
„Ucraina e un stat cu mari probleme de corupție. În Ucraina democrația a fost victima oligarhilor, politicienilor corupți, propagandei Rusiei sau unor opțiuni geopolitice și de securitate dezastruoase… Dar, Ucraina a fost din 1991 și până în prezent un vecin care nu a amenințat niciodată România cu o agresiune militara. A fost un vecin predictibil, context care a contribuit la aderarea României la NATO și UE. Ucraina nu este semidictatură cum e Rusia, cetățenii ei își critică liber politicienii/protestează împotriva corupției chiar în vremuri de război. Ucraina respiră libertate”, conchide Ileana Racheru.
