Una dintre întrebările fundamentale pe care copiii în inocența lor îngerească le pun este “De ce ciocnim ouă roșii de Înviere?” sigur că răspunsurile pe care mamele sau tații le dau sunt: “pentru că așa trebuie”, “pentru că așa e tradiția”, “pentru că sărbătorim Învierea lui Hristos” și “pentru că dacă nu mănânci tot din farfurie îți dau una peste ceafă”.
Oul este unul dintre simbolurile cele mai importante ale umanității
Simbolismul oului este universal și apare în multe culturi, religii și mitologii. De-a lungul timpului, oul a fost un arhetip al originii, vieții și creației. Iată cum este perceput oul în diverse culturi:
În Egiptul antic
Oul era în egiptul antic simbolul nașterii lumii. Zeul solar Ra era considerat ca născut dintr-un ou cosmic care plutea pe apele primordiale.
Oul în mitologia Greciei Antice
În orfism (care e o doctrină religioasă filozofică și mistică), lumea s-a născut dintr-un Ou Cosmic unic, fecundat de Eros (zeul iubirii).
În filosofia orfică, Oul este începutul întregii existențe, din el ieșind Uranus (Cerul) și Gaia (Pământul).
Oul în hinduism
Mitul oului cosmic apare și aici sub forma „Hiranyagarbha” adică “oul de aur”, din care a fost creat Universul.
Zeul Brahma a ieșit din ou și a făcut lumea. Și în mitologia chineză, Universul s-a format dintr-un ou primordial: din partea ușoară s-a născut cerul, din cea grea – pământul. Zeul Pangu s-a născut în ou și a despărțit cerul de pământ.
Prezența oului în Creștinism
După cum am menționat, oul simbolizează deopotrivă Mormântul și învierea, dar și noua viață în Hristos. Ouăle roșii simbolizează sângele jertfei și biruința vieții. Vorbim mai pe larg despre asta puțin mai jos.
În Zoroastrism (o religie de sorginte iraniană)
Lumea este reprezentată ca două sfere, iar oul apare ca un simbol al dualității și echilibrului dintre lumină și întuneric.
Iată și câteva tradiții slave și românești
Oul încondeiat este o formă de scriere simbolică: fiecare semn (soarele, spirala, crucea, valul) are o semnificație mitică, legată de cosmos, fertilitate, noroc, apărare de rele. Pe scurt, oul este un simbol arhetipal al creației, vieții, misterului și regenerării – și aproape fiecare cultură importantă i-a oferit o formă proprie, dar cu același sens profund. Simbolurile cristice sunt câteva din simbolurile care ornează sărbătorile pascale, dar ale căror înțelesuri sunt mult mai profunde decât ne-am putea aștepta.
Să le luăm pe rând
Oul de Paște este unul dintre cele mai vechi și bogate simboluri ale sărbătorii, iar semnificațiile lui sunt adânc înrădăcinate atât în tradiția creștină, cât și în cea precreștină. Iată câteva dintre simbolurile ce se alătură oului într o fascinantă înlănțuire:
Viața, Moartea și Învierea
În creștinism, oul simbolizează mormântul lui Hristos: coaja reprezintă piatra mormântului, iar spargerea oului înseamnă biruința vieții asupra morții. Asta ca să înțelegi și tu de ce spărgând oul înfrângem simbolic moartea și readucem în lumină viața în forma ei cea mai bună.
Așa cum dintr-un ou aparent iese viață, tot așa Iisus a ieșit viu din mormânt, “cu moartea pe moarte călcând”. Tradiția spune că Maica Domnului, venind la cruce, a pus un coș cu ouă la picioarele Fiului ei, iar sângele Lui le-a colorat în roșu. De aceea ouăle de Paște sunt roșii.
Oul simbolizează deopotrivă Perfecțiunea și eternitatea
Forma oului, ovală, fără colțuri, e văzută ca un simbol al perfecțiunii divine și al Eternității. Lucian Blaga, în „Oul dogmatic”, spunea că oul nu are început și sfârșit – este „ca logosul”, adică de rațiunea divină. În vechile culturi păgâne, oul era simbolul renașterii naturii, al primăverii și al fertilității. Aceste semnificații s-au păstrat în folclor, unde oul încondeiat e adesea plin de motive solare, cosmice, florale.
Oul înseamnă și comunicare divină și legământ
Tradiția ciocnirii ouălor e un gest ritualic: oamenii își spun „Hristos a înviat!”, iar răspunsul „Adevărat a înviat!” confirmă credința comună și unitatea spirituală.
Iată și poezia lui Lucian Blaga, Oul dogmatic, despre care pomeneam mai sus:
În noaptea învierii
ciocnim ouă roşii
şi ne zicem: Hristos a înviat!
Dar de ce ciocnim tocmai ouă
şi nu altceva?
În actul acesta,
aproape mecanic,
se ascunde-un înţeles
adânc.
Oul este o taină,
un mit şi un simbol.
Oul nu are nici început,
nici sfârşit,
e o formă perfectă,
rotundă ca soarele,
rotundă ca cercul,
ca logosul.
Ciocnind ouă în noaptea Învierii
nu facem un simplu gest
ci sfărâmăm o coajă
ca să iasă din ea
viaţa,
ca să iasă adevărul,
ca să iasă lumina.
Hristos a înviat!
