De câteva săptămâni, România este inflamată de un subiect care a ținut prima pagină a ziarelor și a ieșit în principalele emisiuni de știri mulți ani. Este vorba de subiectul Roșia Montană, izbucnit odată ce s-a aflat că firma omului de afaceri australiano-român Vasile Frank Timiș, adică Gabriel Resources LTD, intenționează să exploateze imensul zăcământ de aur și argint de la Roșia Montană.
Cine avea în vizor zăcământul de aur și argint
Prin anii ’90 și mult după aceea, zeci de proteste de stradă, cu mii de oameni furioși, au ținut ca pe jar toată suflarea României. S-au vehiculat slogane caă “nu ne vindem țara” “Roșia Montană e a noastră” și multe altele.
Evident, nu am de gând să iau apărarea companiei canadiene, care a reușit să intre în posesia 80% din compania Roșia Montană Gold Corporation în detrimentul statului român, nu am de gând să prezint în acest articol cifre care să vă încarce memoria degeaba și nici să prezint o istorie a fenomenului Roșia Montană, pentru că au făcut o alții înaintea mea.
Problema care se pune este cine avea și are interes să păstreze zăcământul de la Roșia Montană pentru vremuri mai bune şi să scoată din combinație firma lui Frank Timiș? Toate protestele de stradă din acea perioadă au fost organizate de ONG-uri de mediu, multe dintre ele finanțate direct sau indirect de către ONG-urile mamă ale miliardarului Soros și fundația sa.
Ani de zile ni s-a inoculat ideea că Roșia Montană trebuie să rămână așa cum este, ceea ce este fals. Roșia Montană trebuie exploatată de către firme românești, în beneficiul românilor. Deci, este clar că aceste ONG-uri au acționat la comanda și în beneficiul unor forțe externe ostile.
Dacian Cioloș și Corina Șuteu au avizat direct intrarea arealului Roșia Montană pe lista UNESCO
În ultima zi a mandatului său, ministrul de atunci al Culturii, Corina Șuteu a trimis, prin reprezentanții noștri la UNESCO, solicitarea ca pârloaga Roșia Montană să intre în patrimoniul mondial, cu consecința opririi oricărei exploatări în acel perimetru.
Deși anumite voci afirmă că Dacian Cioloș nu a avut cunoștință despre demersul Ministrului Culturii, Corina Şuteu, și nu l-a avizat în scris, domnia sa a afirmat pe un cont de socializare că trecerea în patrimoniul UNESCO a arealului Roșia Montană este “cel mai frumos cadou pe care l-am primit de ziua mea”.
Documentul a fost prezentat de către Anca Alexandrescu în emisiunea “Culisele statului paralel”, luni, 5 februarie. Deci, este clar că, atâta vreme cât te bucuri de faptul că Roșia Montană a devenit inabordabilă din punct de vedere al exploatării și consideri asta drept un cadou, e normal să fi știut de demersul făcut de ministrul Culturii, căruia îi erai șef direct, chiar dacă nu există un acord scris dat pe documentele care au plecat spre UNESCO.
Am bănuiala că acest acord nu a fost dat din lipsă de timp, graba cu care doamna Corina Șuteu a solicitat, în ultima zi de mandat acest lucru, demonstrând încă o dată, că s-au făcut presiuni imense din afară, pentru ca Roșia Montană să iasă din circuitul economic.
Acuzația pe care liderul REPER, Dacian Cioloș, o face la adresa PSD-ului este lipsită de sens. Absolut toți premierii dați de PSD in perioada respectivă au avut aceeași linie comună în ceea ce privește cazul Roșia Montană. Fostul Premier Viorica Dăncilă a spus cu subiect și predicat, tot la emisiunea Ancăi Alexandrescu, că a cerut amânarea înscrierii perimetrului Roșia Montană în patrimoniul UNESCO, direct şi asumat.
Mai este de menționat şi faptul că premierul Cioloș a fost atenționat în mod expres și explicit despre prejudiciile pe care trecerea perimetrului Roșia Montană în patrimoniul UNESCO le-ar aduce României, prin pierderea procesului în care țara noastră era implicată de câțiva ani. ”Există prin urmare un risc semnificativ ca includerea Rroșiei Montane în patrimoniul UNESCO să ducă la plata unor compensații semnificative de către reclamați”, a precizat comunicatul firmei de avocați care reprezintă România.
Ar mai trebui anchetați şi fostul ministru PNL al Culturii, Bogdan Gheorghiu, și Primul Ministru de atunci, Ludovic Orban
Și pentru că epopeea Roșia Montană oprește la perechea Dacian Cioloș-Corina Șuteu, parchetul trebuie să ancheteze și implicarea ministrului PNL al Culturii, Bogdan Gheorghiu, și implicarea primului ministru de atunci, Ludovic Orban. Acest cvartet de oficiali cu drept de semnătură trebuie să facă obiectul unui dosar penal, având că acuzație subminarea economiei naționale.
Parchetul General ar fi cel mai îndreptățit să ancheteze tot ce înseamnă document în cazul Roșia Montană, iar Direcția Națională Anticorupție ar trebui să ancheteze, cu ajutorul Serviciului Român de Informații, care are suficient de multe informații în speță, dacă nu cumva în spatele cazului Roșia Montană se ascund interese ce contravin legilor în vigoare pe teritoriul României.
Condamnarea la despăgubiri a României în cazul Nr. ARB/15/31 din cadrul International Centre for Settlement of Investment Disputes (Gabriel Resources Ltd. and Gabriel Resources (Jersey) v. România) ar trebui să își găsească adevărații vinovați printre cei care au dat dovadă de suspectă inconștiență, sau mai rău, de suspectă rea voință. E cazul ca organele de anchetă să sesizeze din oficiu în ceea ce privește subiectul Roșia Montană și să înceapă cât mai repede anchetarea presupușilor vinovați.
Iată ce declarau social democrații în ceea ce privește cazul de la Roșia Montană: “Sub acest aspect, Dacian Cioloş se face vinovat de subminarea economiei naţionale şi se descalifică definitiv pentru orice funcţie de demnitate publică. Cioloş nu mai poate cere votul cetăţenilor pe care i-ar putea condamna, prin deciziile sale, la plata unor prejudicii uriaşe! La fel de vinovat este şi premierul Orban care a dispus reluarea procedurii de înscriere în Patrimoniul UNESCO, după ce Guvernul PSD solicitase întreruperea procedurii până la soluţionarea litigiului. De asemenea, o mare parte din răspundere revine USR, care s-a lansat în politică pe acest subiect, iar ulterior, prin miniştrii săi din Guvernul Cîţu, s-a opus cu vehemenţă retragerii dosarului de la UNESCO, deşi ministrul Finanţelor de atunci a atras atenţia că România riscă să plătească daune uriaşe cuprinse între 0,5 şi 3,5 miliarde de dolari”.
Dincolo de jocurile politice este cazul ca justiția să-și dea măsura imparțialității, mai ales că în acest caz se pune problema subminării economiei naționale, o eventuală sentință de condamnare cu executare a celor vinovați și recuperarea prejudiciului fiind salutare și un exemplu că justiția românească începe să își revină la normal.
Cine a prelungit în 2019 licența de exploatare pentru o firmă cu care statul român se afla în litigiu?
Și încă două întrebari la care văd că nu se înghesuie nimeni să răspundă. Cine a prelungit acordul de exploatare pentru perimetrul Roşia Montană, care expira în 2019? De ce presa de atunci nu a pus problema neacordării licenței de exploatare în continuare, diminuând astfel substanțial despăgubirile pe care România ar trebui să le plătească după data de 10 februarie?
Și cu aceste două întrebări puse celor care ar trebui să răspundă, așteptăm cu interes rezultatul procesului dintre Gabriel Resources și statul român. Oricum am da-o, noi suntem cei care pierdem.
